1. [DEX '09] CĂZNI, căznesc, vb. IV. 1. Refl. A se strădui din greu, a depune multă trudă. 2. Tranz. A tortura, a chinui. – Din caznă.
2. [MDA2] căzni3 vt [At: DA / Pzi: ~nesc / E: cf cazanie] (Trs) A vorbi mult Cf a băsni.
3. [MDA2] căzni2 vt [At: LB / Pzi: ~nesc / E: cf caznă2] 1 A face un lucru de calitate proastă. 2 A strica.
4. [MDA2] căzni1 [At: MARDARIE, L. 4263 / V: căsni / Pzi: ~nesc / E: vsl казнити] 1 vt A chinui. 2 vt A tortura. 3 vt A silui. 4 vt A necăji. 5 vt A sâcâi. 6 vt A batjocori. 7 vt A păcăli. 8 vr A suferi. 9 vr A se strădui. 10 vr A se ocupa cu ceva. 11 vr (Rar) A se înșela. 12 vr (Mol) A se screme.
5. [CADE] CĂZNI (-nesc) l. vb. tr. A supune la munci groaznice, a chinui, a tortura: codrii și drumurile împănate de cete de hoți cari jefuiau și căzneau (I.-GH.). II. vb. refl. 1 A se chinui ¶ 2 A avea multă trudă; a se trudi mult, a se sili din răsputeri: cîteva pietre știrbite de pe care se căznesc cărturarii să silabisească fala trecută (I.-GH.) [caznă].
6. [DLRLC] CĂZNI, căznesc, vb. IV. 1. Refl. A se strădui din greu, a depune multă trudă pentru realizarea unui lucru, a se munci. Bătrînul, care părea că doarme lungit pe spate, deschide ochii, își ascuți auzul, căznindu-se să-și dea seama de ce se întîmplase în jurul său. BART, E. 343. În zadar se căznea să alunge gîndul acesta. SLAVICI, N. UI 210. Se căzni pînă ce îi scoase steapul. ISPIRESCU, L. 326. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») L-am prins [pe băiat] de pe Dunăre, acum sînt șaisprezece ani, și nu era atunci mai mare ca de trei-patru ani. De atunci m-am căznit cu el cum am putut. RETEGANUL, P. III 8. 2. Tranz. A tortura, a munci. Pe slujitorii și pe preoții lor îi căzni. ODOBESCU, S. A. 100. Unchiul său... potolise răscoala... pedepsind pe șefi cu mare cruzime, căznind pe unii la alții tăindu-le capul, pe alții spînzurîndu-i. BĂLCESCU, O. II 166. Bate-l, măre, și-l căznește... Cu chinuri mi-l canunește. TEODORESCU, P. P. 95. Absol. Codrii și dmmurile împănate de cete de hoți, care jefuiau și căzneau. GHICA, S. 492.
7. [Șăineanu, ed. VI] căznì v. 1. a supune la caznă, a tortura; 2. refl. a avea caznă, a se turmenta.
8. [MDA2] căsni v vz căzni
9. [Scriban] căznésc v. tr. (vsl. sîrb. kazniti, a pedepsi). Vechĭ. Pedepsesc. Învăț. Arăt. Azĭ Vest Chinuĭesc. Fig. Ostenesc: a căzni caiĭ trăgînd la deal.
10. [DOOM 3] căzni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căznesc, 3 sg. căznește, imperf. 1 căzneam; conj. prez. 1 sg. să căznesc, 3 să căznească
11. [DOOM 2] căzni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căznesc, imperf. 3 sg. căznea; conj. prez. 3 să căznească
12. [IVO-III] căsnesc, -neam 1 imp.
13. [DRAM 2021] căzni, căznesc, v.t.r. 1. (t.) A tortura, a supune la munci grele: „Apoi omul a prins, bietul, a slăbi, că [Fata Pădurii] tare mult l-a obosit, l-a căznit” (Bilțiu, 1999: 202). 2. (r.) A se chinui; a munci din greu. – Din caznă „chin, tortură” (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL