Definiție și ce înseamnă cavaz

1. [MDA2] cavaz sm vz cavas

2. [CADE] CAVAZ, CAVAS sm. Agent de poliție, jandarm (în Turcia) (🖼 1002): ne dete cavazul turc al mănăstirii ca să ne petreacă (BOL.); nu se sperie nici de cavași nici de capugii (I.-GH.) [tc.].

3. [Șăineanu, ed. VI] cavaz m. agent de poliție în Turcia. [Turc. KAVAZ].

4. [DEX '09] CAVAS, cavași, s. m. (Înv.) Agent de poliție; jandarm. – Din tc. kavas.

5. [MDA2] cavas sm [At: ZEITSCHRIFT XVII, 405 / V: ~az, gavaz / Pl: ~ași / E: tc kav(v)as] (Trî) 1-2 Jandarm (pedestru). 3 Agent de poliție.

6. [MDA2] gavaz sm vz cavaz

7. [CADE] CAVAS 👉 CAVAZ.

8. [DEX '98] CAVAS, cavași, s. m. (Înv.) Agent de poliție; jandarm. – Din tc. kavu.

9. [DLRLC] CAVAS, cavași, s. m. (Învechit și arhaizant) Agent de poliție; jandarm. Stăpînul are mulți vrăjmași, Dar stau năvalnicii cavași. TOMA, C. V. 46. Nu ajunsesem bine pe deal acasă, cînd vine un cavas și mă cheamă. GHICA, S. 427.

10. [DLRM] CAVAS, cavași, s. m. (Înv. și arh.) Agent de poliție; jandarm. – Tc. kavas.

11. [Scriban] cavás m., pl. șĭ și -áz pl. jĭ (turc. [d. ar.] kavas). Jandarm saŭ gardist turcesc Caváz-bașá m. (turc. kavasbašy). Vechĭ Șefu gardeĭ domneștĭ.

12. [DOOM 3] cavas (înv.) s. m., pl. cavași

13. [DOOM 2] cavas (înv.) s. m., pl. cavași

14. [DER] cavaz (-zi), s. m. – Zbir, agent, polițist. – Var. cavas. Mr. căvaz, megl. cavaz. Tc. kavas (Șeineanu, III, 33; Meyer 119; Lokotsch 772); cf. alb. gavas, bg. kavaz(in). Sec. XVII, înv.

15. [Argou] cavas, cavași s. m. polițist

16. [DAR] cavas (cavaz) -pașa s.m. (înv.) șeful gărzii de pază a domnului, care sta permanent la ușa acestuia.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] exteriorizat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: exterioriza] […]
1. [DEX '09] EXTERITORIAL, -Ă, exteritoriali, -e, adj. Care se bucură de dreptul de exteritorialitate, […]
1. [DEX '09] EXTERITORIALITATE s. f. Regim special de care se bucură anumite persoane, precum […]
1. [DEX '09] EXTERMINA, extermin, vb. I. Tranz. A face să piară în întregime, a […]
1. [DEX '09] EXTERMINANT, -Ă, exterminanți, -te, adj. Care extermină. – Din fr. exterminant. 2. […]
1. [DEX '09] EXTERMINARE, exterminări, s. f. Acțiunea de a extermina și rezultatul ei; stârpire, […]
1. [DEX '09] EXTERMINAT, -Ă, exterminați, -te, adj. Distrus, nimicit, stârpit în masă. – V. […]
1. [DEX '09] EXTERMINATOR, -OARE, exterminatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care extermină; […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro