1. [DEX '09] CAVALERIE1, cavalerii, s. f. Parte a armatei care folosește calul ca mijloc de luptă și de transport al luptătorilor; grup de soldați care fac parte dintr-o astfel de unitate; cavalerime; călărime. – Din rus. kavaleriia, germ. Kavallerie.
2. [DEX '09] CAVALERIE2, cavalerii, s. f. (Înv.) 1. Instituția (sau ordinul) cavalerilor. 2. Decorație, ordin în gradul de cavaler. – Din it. cavalleria.
3. [MDA2] cavalerie1 sf [At: LET. II, 75/21 / A și: ~rie / Pl: ~ii / E: rs кавалерия] 1 (Mil) Armă tactică și strategică folosind calul ca mijloc de luptă și transport Si: călărime, cavalerime (11), (înv) călărășie, călărășime (1-2). 2 (Îs) ~ ușoară Cavalerie (1) pentru explorări, cercetări. 3 (Îs) ~ grea sau de rezervă Cavalerie (1) pentru atac. 4 (Îs) ~ de linie Cavalerie (1) de luptă. 5 Unitate militară din cavalerie (1).
4. [MDA2] cavalerie2 sf [At: LET. II, 338/22 / V: ~larie, (pfm; înv) căvălărie / Pl: ~ii / E: it cavalleria] 1 (Iuz) Decorație (în grad de cavaler) Si: ordin. 2 (Liv) Rang de cavaler al unui ordin. 3-4 Instituție sau ordin al cavalerilor. 5 (Pex) Atitudine nobilă.
5. [CADE] *CAVALERIE2, Ⓟ CĂVĂLĂRIE sf. 🥇 Decorație: i se dă deosebită cinste, cum sînt cavaleriile (C.-RAD.); să nu fie momit cu căvălării, c’atunci e rău (JIP.) [it.].
6. [CADE] CAVALERIE1 sf. 🎖️ Oaste călăreață, călărime: ofițer de ~ (🖼 1001) [rus. < it.].
7. [DEX '98] CAVALERIE1, cavalerii, s. f. Parte a armatei care folosește calul ca mijloc de luptă și de transport al luptătorilor; grup de soldați care fac parte dintr-o astfel de unitate; cavalerime; călărime. – Din rus. kavaleriia (vine din it.).
8. [DLRLC] CAVALERIE1, (rar) cavalerii, s. f. Parte a unei armate care se compune din soldați călări; grup compus din astfel de soidați. Printre cavalerii și artilerii se arătau, în goană scrîșnind, din negură, tancurile. CAMILAR, N. I 8. Intrase în cavalerie și cu mare greutate a stat și acolo cîtva timp. CONTEMPORANUL, IV 299. – Pronunțat: -ri-e.
9. [DLRLC] CAVALERIE2, cavalerii, s. f. (Învechit) Decorație (în grad de cavaler), ordin. Au trimes cavalerii la 3 prefecți, Iancu, Axentie și Balint. GHICA, A. 504. Cu mare bucurie am primit înștiințarea că ai primit cavaleria sfintei Anei. KOGĂLNICEANU, S. 42. – Variantă: (rar) căvălărie (M. I. CARAGIALE, C. 10) s. f.
10. [DLRM] CAVALERIE2, cavalerii, s. f. (Înv.) 1. Instituția (sau ordinul) cavalerilor (I). 2. Decorație, ordin. – It. cavalleria.
11. [DLRM] CAVALERIE1, cavalerii, s. f. Parte a armatei compusă din soldați călări; grup de soldați care fac parte dintr-o astfel de unitate. – Rus kavaleriia (< it.).
12. [DN] CAVALERIE1 s.f. (Liv.) Demnitatea, rangul de cavaler al unui ordin. ♦ Demnitate, atitudine nobilă. [Gen. -iei. / < fr. cavalerie, it. cavalleria].
13. [DN] CAVALERIE2 (Mil.) Armă tactică și strategică folosind calul ca mijloc de luptă și de transport. ♦ Unitate militară din această armă. [Gen. -iei. / < rus. kavaleriia, it. cavalleria].
14. [MDN '00] CAVALERIE1 s. f. demnitatea, rangul de cavaler al unui ordin. (< it. cavalleria, fr. cavalerie)
15. [MDN '00] CAVALERIE2 s. f. armă tactică și strategică folosind calul ca mijloc de deplasare și de luptă. (< rus. kavaleriia, fr. cavalerie)
16. [Șăineanu, ed. VI] cavalerie f. trupă de soldați călare: cavaleria română se compune din 26 regimente (11 de roșiori, 14 de călărași și 1 de escortă); fiecare regiment are 4 escadroane și un pluton afară din rânduri; cavalerie ușoară, pentru explorațiuni; cavalerie grea sau de rezervă, pentru atac; cavalerie de linie, ține mijlocul intr’aceste două.
17. [Scriban] *cavalérie f. (rus. kavalériĭa, fr. cavalerie, d. it. cavalleria). Călărime, trupă de soldațĭ călărĭ. (Cavaleria românească se compune din roșiorĭ și călărașĭ și un regiment de escortă regală).
18. [MDA2] cavalarie sf vz cavalerie2
19. [MDA2] căvălărie sf vz cavalerie2
20. [MDA2] căvălirie sf vz cavalerie2
21. [CADE] CĂVĂLĂRIE 👉 CAVALERIE2 [ngr.].
22. [DLRLC] CĂVĂLĂRIE s. f. v. cavalerie2.
23. [Șăineanu, ed. VI] căvălărie f. pop. decorațiune. [Rus. KAVALERIĬA].
24. [Scriban] căvălăríe f. (ngr. kavallaria, cavalerie, adică „gradu de cavaler”). Pop. Medalie, decorațiune.
25. [DOOM 3] cavalerie2 (parte a armatei) (desp. -ri-e) s. f., art. cavaleria (desp. -ri-a), g.-d. art. cavaleriei; pl. cavalerii, art. cavaleriile (desp. -ri-i-)
26. [DOOM 3] cavalerie1 (înv.) (ordinul cavalerilor) s. f., art. cavaleria, g.-d. art. cavaleriei; pl. cavalerii, art. cavaleriile (desp. -ri-i-)
27. [DOOM 2] cavalerie1 (parte a armatei) (-ri-e) s. f., art. cavaleria (-ri-a), g.-d. art. cavaleriei; pl. cavalerii, art. cavaleriile (-ri-i-)
28. [DOOM 2] cavalerie2 (înv.) (ordinul cavalerilor) s. f., art. cavaleria, g.-d. art. cavaleriei; pl. cavalerii, art. cavaleriile
29. [IVO-III] cavalerie, -riei gen. a.
30. [DAR] căvălărie s.f. (pop., înv.) decorație.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL