1. [MDA2] cavalcada vi [At: V. A. URECHE, ap. TDRG / Pzi: ~dez / E: fr cavalcader] (Îvr) A face o plimbare călare în grup.
2. [DN] CAVALCADA vb. I. tr. (Franțuzism) A face o plimbare călare, în grup. [< fr. cavalcader].
3. [MDN '00] CAVALCADA vb. intr. a face o plimbare călare în grup. (< fr. cavalcader)
4. [DEX '09] CAVALCADĂ, cavalcade, s. f. Plimbare călare făcută în grup; goană, alergare (cu cai). ♦ Grup de persoane care fac împreună o plimbare călare. – Din fr. cavalcade.
5. [MDA2] cavalcadă sf [At: NEGRUZZI, S. I, 107 / Pl: ~de / E: fr cavalcade] 1 Plimbare călare în grup. 2 Alergare cu cai. 3 (Pex) Grup de persoane care fac împreună o cavalcadă (1).
6. [CADE] *CAVALCADĂ (pl. -de) sf. 1 Plimbare făcută de mai multe persoane călare: aceste cavalcade a domniței cu curteanul da ocazie de multe bănueli (ODOB.) ¶ 2 Ceată de călăreți: văzură pe noul domn în capul unei cavalcade mărețe (BĂLC.) [fr.].
7. [DEX '98] CAVALCADĂ, cavalcade, s. f. Plimbare călare făcută în grup; goană, alergare (cu cai). ♦ Grup de persoane care fac împreună o plimbare călare. – Din fr. cavalcade (< it.).
8. [DLRLC] CAVALCADĂ, cavalcade, s. f. Plimbare călare, făcută de un grup de persoane; goană, fugă, alergare (cu caii). S-a făcut o cavalcadă zgomotoasă pe strada principală, sculînd lumea din somn. BART, E. 205. Bat albe muselinuri ca zmeiele din coadă, Și tremură din goană babilonii de pene, De-ai crede că-i o trupă de struți în cavalcadă. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 146. ♦ Grup de persoane care fac împreună o plimbare călare. Cavalcada fugea cotit, iepurește, pe valea cealaltă. SADOVEANU, Z. C. 24. Găsesc numai că uneori tu ai prea multă plăcere a vedea cum trec cortegele și cavalcadele reginei. NEGRUZZI, S. III 279.
9. [DLRM] CAVALCADĂ, cavalcade, s. f. Plimbare călare, făcută de un grup de persoane; goană, alergare (cu cai). ♦ Grup de persoane care fac împreună o plimbare călare. – Fr. cavalcade (< it.).
10. [DN] CAVALCADĂ s.f. Plimbare călare a unui grup de persoane. ♦ Grup de călăreți în goană, în plimbare. [< fr. cavalcade, it. cavalcata < cavalcare – a călări].
11. [MDN '00] CAVALCADĂ s. f. plimbare călare făcută în grup. ◊ grup de călăreți în goană, la plimbare. (< fr. cavalcade)
12. [Șăineanu, ed. VI] cavalcadă f. 1. ceată de călăreți; 2. mers pompos al călăreților.
13. [Scriban] *cavalcádă f., pl. e (fr. cavalcade, d. it. cavalcata, d. cavallo, cal). Marș călare, călărie. Trupă călare.
14. [DOOM 3] cavalcadă s. f., g.-d. art. cavalcadei; pl. cavalcade
15. [DOOM 2] cavalcadă s. f., g.-d. art. cavalcadei; pl. cavalcade
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL