Definiție și ce înseamnă cavaf

1. [DEX '09] CAVAF, cavafi, s. m. (Înv.) Pantofar, cizmar; negustor de încălțăminte de calitate inferioară. – Din tc. kavaf.

2. [MDA2] cavaf sm [At: (a. 1748) IORGA, D. VI, 45, ap. DA / V: ~ac, căvac / Pl: ~i / E: tc kavaf] 1 (Trî) Pantofar. 2-3 Negustor de încălțăminte (de calitate inferioară).

3. [CADE] CAVAF sm. ⊕ Cizmar care lucrează încălțăminte ordinară, grosolană: se zăreau vre-o zece, cincisprezece învelișuri... sub care locuiau cîțiva ~i (I.-GH.) [tc.].

4. [DLRLC] CAVAF, cavafi, s. m. (Învechit și arhaizant) Pantofar, cizmar; negustor de încălțăminte de calitate inferioară. Bătrînii mei, Tinichigii, cavafi, croitori, Meșteri din tîrguri apuse. BANUȘ, B. 83. Neamul Ulmăzeștilor se trage dintr-un cavaf. STANCU, D. 239. Săpunuri și lumînărari de pe la Bărăție... cavafi din gura pieței... mînau înspre centrul orașului. D. ZAMFIRESCU, R. 5.

5. [DLRM] CAVAF, cavafi, s. m. (Înv. și arh.) Pantofar, cizmar; negustor de încălțăminte de calitate inferioară. – Tc. kavaf.

6. [Scriban] caváf m. (turc. kavvaf, pop. kavaf, d. ar. haffâf). Rar azĭ. Vînzător de încălțăminte, maĭ ales de încălțăminte ordinară. – Vechĭ și cavac.

7. [MDA2] cavac sm vz cavaf

8. [MDA2] căvac sm vz cavaf

9. [DOOM 3] cavaf (înv.) s. m., pl. cavafi

10. [DOOM 2] cavaf (înv.) s. m., pl. cavafi

11. [DER] cavaf (cavafi), s. m. – Pantofar, cizmar. Tc. kavaf „pantofar” (Roesler 504; Șeineanu, II, 96; Lokotsch 772). – Der. căvăfie, s. f. (pantofărie).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] exteriorizat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: exterioriza] […]
1. [DEX '09] EXTERITORIAL, -Ă, exteritoriali, -e, adj. Care se bucură de dreptul de exteritorialitate, […]
1. [DEX '09] EXTERITORIALITATE s. f. Regim special de care se bucură anumite persoane, precum […]
1. [DEX '09] EXTERMINA, extermin, vb. I. Tranz. A face să piară în întregime, a […]
1. [DEX '09] EXTERMINANT, -Ă, exterminanți, -te, adj. Care extermină. – Din fr. exterminant. 2. […]
1. [DEX '09] EXTERMINARE, exterminări, s. f. Acțiunea de a extermina și rezultatul ei; stârpire, […]
1. [DEX '09] EXTERMINAT, -Ă, exterminați, -te, adj. Distrus, nimicit, stârpit în masă. – V. […]
1. [DEX '09] EXTERMINATOR, -OARE, exterminatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care extermină; […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro