1. [DEX '09] CAUȚIUNE, cauțiuni, s. f. 1. Sumă de bani depusă pentru garantarea executării de către debitor a unei obligații. 2. Sumă depusă pentru a obține eliberarea provizorie a unei persoane arestate și care garantează prezentarea acesteia la ancheta penală, la judecată și la executarea pedepsei; p. ext. garanție. [Pr.: ca-u-ți-u-] – Din fr. caution, lat. cautio, -onis.
2. [MDA2] cauțiune sf [At: PRAVILA (1814), 20 / V: ~nie (A și: cau~) / P: ca-u-ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr caution, lat cautio] 1-2 Sumă de bani (sau obiecte) prin care cineva garantează îndeplinirea unei obligații Si: (rar) cauționament (1-2), (înv) cauționămănt (1-2). 3 Sumă depusă pentru a obține eliberarea provizorie a unei persoane arestate și cu care se garantează prezentarea acesteia la ancheta penală, la judecată și la executarea pedepsei Si: (rar) cauționament (3), (înv) cauționământ (3). 4 (Pex) Garanție.
3. [CADE] *CAUȚIUNE sf. ⚚ 1 Garanție, chezășie ¶ 2 Persoana care dă o garanție, chezaș; supus la ~, în care nu se poate avea încredere, care dă de bănuit [fr.].
4. [DLRLC] CAUȚIUNE, cauțiuni, s. f. Obiect sau sumă de bani pe care cineva o dă în păstrare altuia, drept garanție că își va îndeplini o obligație luată față de acela; p. ext. garanție, chezășie. – Pronunțat: ca-u-ți-u-.
5. [DLRM] CAUȚIUNE, cauțiuni, s. f. Sumă de bani sau lucru pe care cineva îl dă în păstrare altuia, drept garanție pentru îndeplinirea unei obligații luate față de acela;p. ext. garanție. [Pr.: ca-u-ți-u-] – Fr. caution (lat. lit. cautio, -onis).
6. [DN] CAUȚIUNE s.f. Sumă de bani sau obiecte prin care cineva garantează îndeplinirea unei obligații; (p. ext.) garanție. ♦ (Jur.) Sumă de bani depusă pentru lăsarea în libertate a infractorului pe timpul procesului penal. [Pron. ca-u-ți-u-. / cf. fr. caution, lat. cautio – precauție].
7. [MDN '00] CAUȚIUNE s. f. sumă de bani sau obiecte prin care cineva garantează îndeplinirea unei obligații; garanție. ◊ sumă de bani depusă pentru lăsarea în libertate a unui infractor pe timpul procesului penal. (< fr. caution, lat. cautio)
8. [Șăineanu, ed. VI] cauțiune f. 1. cel ce răspunde pentru altul; 2. garanție dată pentru execuțiunea unui angajament contractat de o altă persoană; 3. fig. asigurare, probă; supus la cauțiuni, în care nu ne putem încrede.
9. [Scriban] *cauțiúne f. (lat. căutio, -ónis. V. caut). Act legal pin care trebuĭe să împlineștĭ obligațiunile contractate de altu dacă el nu le-ar împlini, garanție. Banĭ depușĭ ca garanție: a depune o cauțiune, (fig.) onoarea luĭ e cea maĭ bună cauțiune. Om supus cauțiuniĭ, pe care nu te poțĭ baza.
10. [MDA2] cauție sf vz cauțiune
11. [MDA2] cauțiunie sf vz cauțiune
12. [DOOM 3] cauțiune (desp. ca-u-ți-u-) s. f., g.-d. art. cauțiunii; pl. cauțiuni
13. [DOOM 2] cauțiune (ca-u-ți-u-) s. f., g.-d. art. cauțiunii, pl. cauțiuni
14. [MDO] cauțiune (i-u)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL