1. [MDA2] cauționare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~iunare / P: ca-u-ți-o~ / Pl: ~nări / E: cauționa] (Rar) 1-3 Achitare a unei cauțiuni (1-3) Si: cauționcit1 (1-3). 4 Garantare pentru cineva Si: cauționat1 (4).
2. [MDA2] cauționa vt [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~iuna / P: ca-u-ți-o~ / Pzi: ~nez / E: fr cautioner] 1-3 A da cauțiune (1-3) 4 A garanta pentru cineva Si: a chezășui, a garanta.
3. [MDA2] cauționat1 sn [At: MDA ms / V: (înv) ~iunat1 / Pl: ~uri / E: cauționa] (Rar) 1-4 Cauționare (1-4).
4. [MDA2] cauționat2, ~ă a [At: MDA ms / V: ~iunat2 / P: ca-u-ți-o~ / Pl: ~ați, ~e/ E: cauționa] (Rar) 1-3 Pentru care s-a dat o cauțiune (1-3). 4 Pentru care s-a garantat.
5. [MDA2] cauțiuna v vz cauționa
6. [MDA2] cauțiunare sf vz cauționare
7. [MDA2] cauțiunat1 sn vz cauționat1
8. [MDA2] cauțiunat2, ~ă a vz cauționat2
9. [MDN '00] CAUȚIONA vb. tr. 1. a depune cauțiune. 2. (fig.) a acorda sprijin, protecție. (< fr. cautionner)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL