1. [DEX '09] HONORIS CAUSA loc. adj. (Despre titlul științific de doctor) Onorific (1). [Pr.: -za] – Loc. lat.
2. [MDA2] cauși v vz căușa
3. [MDA2] căușa [At: RĂDULESCU-CODIN, Î. / P: că-u~ / Pzi: ~șez / E: căuș] 1 vr (Reg; d. tencuială) A se coșcovi. 2 vi (Reg; d. oameni) A slăbi. 3 vr (Trs; gmț; d. oameni) A se îmbăta.
4. [MDA2] honoris causa [At: DN3 / P: ~cau-za / E: lat honoris causa] (Liv; d. titlul științific de doctor) Acordat pentru merite excepționale Si: onorific (1).
5. [CADE] HONORIS CAUSA (lat.) = Pentru onoare. D-l n. Iorga a fost declarat Doctor honoris causa aI Universitătii din Paris.
6. [DEX '96] HONORIS CAUSA loc. adj. (Despre titlul științific de doctor) Onorific (1). [Pr.: ho-no-ris cau-za] – Loc. lat.
7. [DN] HONORIS CAUSA s.f. (Liv.; despre titluri onorifice suprauniversitare) Conferit pentru merite excepționale. [< lat. honoris causa].
8. [MDN '00] HONORIS CAUSA s. f. titlu onorific conferit unor personalități pentru merite excepționale. (< lat. honoris causa)
9. [DOOM 3] !honoris causa (pentru merite excepționale) (lat.) [causa pron. kaŭsa / rom. kaŭza] (desp. cau-) loc. adj.; abr. h.c. (doctor ~)
10. [DOOM 2] !honoris causa (lat.) [s pron. z] (cau-) loc. adj.
11. [CECC] Honoris causa (lat. „Datorită meritelor”) – Expresia, deși în limba latină, nu numără milenii în vîrsta ei, ci numai cîteva veacuri. Ea a fost încetățenită de obiceiul universităților de a acorda titlul de doctor honoris causa unor personalități cu merite deosebite în artă, știință, cultură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL