1. [MDA2] caulă sf vz căulă
2. [CADE] ❍ CAULĂ, CĂULĂ (pl. -le) sf. Trans. Bucov. Plută mică ce servește ca pod umblător: a găsit aici o fată româncă care l-a trecut cu caula (peste Nistru) (GRIG.) .
3. [Scriban] caúlă, V. căulă.
4. [DEX '09] CĂULĂ, căule, s. f. (Reg.) Plută mică, întrebuințată ca pod umblător. – Et. nec.
5. [MDA2] căhulă sf vz căulă
6. [MDA2] căulă sf [At: CIUPALĂ, Pl: / P: că-u~ / V: cau~, căhu~, căune / Pl: ~le / E: nct] (Reg) 1 Plută de 4-5 lemne, care servește la transportul oamenilor (sau greutăților) de pe un mal pe altul. 2 Vas de plutit format din 7-8 grinzi. 3 Pod de bârne de 3 m lungime și 1 m lățime. 4 Plută mică, pătrată, fără cârmă, compusă din scânduri groase legate la capete cu grinzi și mânată cu ruda (prăjina) sau cu cechea. 5 Plută încheiată din trunchiuri lungi de 11-21 m Cf brudină, pod plutitor. 6 (Îs) ~la chipcelului Instalație de pescuit.
7. [MDA2] căune sf vz căulă
8. [DLRM] CĂULĂ, căule, s. f. (Reg.) Plută mică, întrebuințată ca pod umblător.
9. [Scriban] căúlă și caúlă f., pl. e (cp. cu numele orașuluĭ Cahul, lîngă Prut). Est. Plută de trecut o apă mică împingînd-o cu ghĭonderu. – Și cahulă. V. bac 1 și cĭobacă.
10. [DOOM 3] căulă (reg.) s. f., g.-d. art. căulei; pl. căule
11. [DOOM 2] căulă (reg.) s. f., g.-d. art. căulei; pl. căule
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL