1. [DEX '09] CATOLIC, -Ă, catolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține catolicismului, privitor la catolicism; papistășesc. 2. S. m. și f. Adept al catolicismului; papistaș. ◊ Expr. A fi mai catolic decât papa = a fi exagerat (în ceea ce spune, crede sau face). – Din lat. catholicus, fr. catholique.
2. [MDA2] catolic, ~ă [At: AXINTE URICARIUL, ap. LET. II, 214/32 / Pl: ~ici, ~ice/ E: lat catholicus] 1 a (Iuz) Universal. 2 a Ecumenic. 3 a Care se referă la biserica în fruntea căreia se află papa de la Roma Si: roman, (înv) catolicesc (1), (îrg) papistaș. 4-6 a (Îe) A fi mai ~ decât papa A fi exagerat (în ceea ce spune, crede sau face). 7 a Care se referă la catolicism Si: (înv) catolicesc (2). 8 smf Adept al catolicismului.
3. [CADE] *CATOLIC I. adj. ⛪ Care aparține religiunii creștine apusene al cărei șef spiritual e Papa; Ⓕ familiar: e mai ~ decît papa. II. sm. Persoană ce profesează această religiune [fr.].
4. [DEX '98] CATOLIC, -Ă, catolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține catolicismului, privitor la catolicism; papistășeșc. 2. S. m. și f. Adept al catolicismului; papistaș. ◊ Expr. A fi mai catolic decât papa = a fi exagerat (în ceea ce spune, crede sau face). – Din lat. catholicus, fr. catholique.
5. [DLRLC] CATOLIC, -Ă, catolici, -e, adj. Care ține de catolicism, care propagă catolicismul; (substantivat) adept al catolicismului. Reacționarii spanioli au găsit în clerul catolic partizani fanatici. BOGZA, A. Î. 560. Regele polon mergea la biserica catolică. NEGRUZZI, S. I 180. ◊ Expr. A fi mai catolic decît papa = a fi exagerat (în ceea ce spune, crede sau face).
6. [DLRM] CATOLIC, -Ă, catolici, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține catolicismului, privitor la catolicism. 2. S. m. și f. Adept al catolicismului. ◊ Expr. A fi mai catolic decît papa = a fi exagerat (în ceea ce spune, crede sau face). – Lat. lit. catholicus.
7. [DN] CATOLIC, -Ă adj. Referitor la catolicism. // s.m. și f. Adept al catolicismului. [Cf. fr. catholique, it. cattolico, lat. catholicus, gr. katholikos – universal].
8. [MDN '00] CATOLIC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al catolicismului. (< fr. catholique, lat. catholicus, gr. katholikos, univeral)
9. [Șăineanu, ed. VI] catolic a. ce ține de religiunea catolică.║ m. cel ce profesează catolicismul.
10. [Scriban] *católic, -ă adj. (vgr. katholikós, universal, d. katá, peste, și ólos, tot. V. olograf). Care ține de religiunea romană, de catolicizm: țară catolică. Maĭestatea Sa Catolică, regele Spaniiĭ. Subst. Care profesează religiunea catolică. Conform catolicizmuluĭ. – În toată lumea îs 235,000,000 de catolicĭ, dintre care 156,000,000 în Eŭropa.
11. [DEX '09] GRECO-CATOLIC, -Ă, greco-catolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de Biserica unită, privitor la Biserica unită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a aderat la Biserica unită. – Grec + catolic.
12. [MDA2] greco-catolic, ~ă smf, a [At: IORGA, L. II, 324 / Pl: ~ici, ~ice / E: grec + catolic] 1-2 smf, a (Persoană) care a aderat la Biserica unită cu Roma. 3 a (D. culte religioase) Care ține de Biserica unită.
13. [CADE] * GRECO-, întrebuințat în compoziție cu alte cuvinte, cu înțelesul de grecesc: ~-CATOLIC (adj. și sm.), unit (cu Roma), care recunoaște autoritatea papei; ~-ORIENTAL (adj. și sm.), care se ține de religia ortodoxă răsăriteană; ~-LATIN, care ține de limba grecească și de cea latină; ~-ROMAN, comun Grecilor și Romanilor.
14. [DEX '96] GRECO-CATOLIC, -Ă, greco-catolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de biserica unită, privitor la biserica unită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a aderat la biserica unită. – Grec + catolic.
15. [DLRLC] GRECO-CATOLIC, -Ă, greco-catolici, -e, adj. Care se referă la sau ține de biserica unită.
16. [MDN '00] GRECO-CATOLIC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al bisericii unite. (< grec + catolic)
17. [Șăineanu, ed. VI] Ferdinand (Catolicul) m. rege de Aragon, bărbatul Izabelei de Castilia, stabili Inchizițiunea, alungă pe Mauri, cuceri Grenada și Navara, încurajă pe Columb (1474-1515).
18. [Șăineanu, ed. VI] greco-catolic a. și m. unit.
19. [Șăineanu, ed. VI] Ligă f. (Catolică), unire formată de catolicii din Franța, spre a combate pe protestanți sub domniile lui Henric III și Henric IV.
20. [DOOM 3] catolic adj. m., s. m., pl. catolici; adj. f., s. f. catolică, pl. catolice
21. [DOOM 2] catolic adj. m., s. m., pl. catolici; adj. f., s. f. catolică, pl. catolice
22. [DOOM 3] greco-catolic adj. m., s. m., pl. greco-catolici; adj. f., s. f. greco-catolică, pl. greco-catolice (dar: Biserica Greco-Catolică s. propriu f. art.)
23. [DOOM 2] greco-catolic adj. m., s. m., pl. greco-catolici; adj. f., s. f. greco-catolică, pl. greco-catolice
24. [IVO-III] greco-catolic.
25. [DER] catolic (catolică), adj. – Care aparține catolicismului. Lat. catholicus (sec. XVII). – Der. catolicesc, adj. (catolicesc); catolicește, adv. (după ritualul catolic); catolici, vb. (a converti la catolicism); catolicime, s. f. (adunare de catolici); catolicism, s. n. (confesiune creștină care recunoaște primatul Papei); catolicitate, s. f. (caracter catolic).
26. [DE] CATOLIC, -Ă (< fr., lat.) adj., s. m. și f. 1. Care aparține catolicismului, care este deosebit de eretic sau schismatic. ♦ Biserica c. = a) Biserica universală distinctă de comunitățile creștine locale; b) Biserica creștină din Apus, după separarea din 1054 de Biserica creștină din Răsărit; c) Biserica romano-catolică, după Reformă (sec. 16). 2. S. m. și f. Adept al catolicismului.
27. [DE] FERDINAND V CATOLICUL (FERDINAND II DE ARAGÓN), rege al Siciliei (din 1468, ca Ferdinand II) și al Aragónului (1479-1516). În urma căsătoriei sale cu Isabela (1469), s-a realizat unirea Castiliei și Aragónului într-un singur regat, Spania (1479). A luptat împotriva maurilor, cucerind Granada (1492), a ocupat Regatul Neapolelui (1504), al cărui suveran a devenit (ca Ferdinand III, 1504-1516), și Navarra Superioară (1512). Cu sprijinul bisericii (în 1480 a creat Inchiziția), al micii nobilimi și al orașelor, a luptat împotriva marii nobilimi. A pus bazele supremației spaniole în Europa, în sec. 16. În timpul lui, Cristofor Columb a întreprins călătoriile care au dus la descoperirea și colonizarea Americii.
28. [Argou] a fi mai catolic decât papa expr. a fi exagerat în privința a ceea ce crede, spune sau face.
29. [Argou] mai catolic decât papa expr. exagerat (în ceea ce crede, spune sau face).
30. [DGS] ligă s.f. (med.; reg.) v. Alunea. Alunică. Aluniță.
31. [CECC] Mai catolic decît papa – Expresia este o parafrazare după vorbele lui Chateaubriand din La monarchie selon la Charte, unde spune: „il ne faut pas être plus royaliste que le roi” (Nu trebuie să fii mai regalist decît regele). Tradusă în limba germană, expresia s-a transformat în „Päpstlicher sein als der Papst” (a fi mai catolic decît papa). Se aplică deci acelora care, din exces de zel, vor să se arate mai aprigi, mai exigenți, mai devotați decît chiar cei dintîi interesați în aceeași cauză. Farfuridi, personajul lui Caragiale, din O scrisoare pierdută, spune în actul I, scena 6: „…cînd e vorba de prințipuri « sînt mai catolic decît Papa »”. MIT.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL