1. [DEX '09] CATIFEA, (2) catifele, s. f. 1. Țesătură de mătase, de lână, de bumbac etc. care prezintă pe față fire dese cu lungimea mai mică de un milimetru, perpendiculare pe suprafața țesăturii. 2. Sortiment de catifea (1). – Din tc. kadife, ngr. katifés.
2. [MDA2] catifea sf [At: (a. 1761) TARIF, ap. ȘIO / V: ~tef~, cadi~, cadef~ / Pl: ~ele și (îvr) ~eluri / E: tc katifà] 1 Țesătură de mătase, de lână, de bumbac etc. care are, pe față, fire dese cu lungime mai mică de un milimetru, perpendiculare pe suprafața ei Si: pluș, (îrg) ceatma, somot, urișnic. 2 Haină făcută din catifea (1). 3 (Îvr; lpl; îf -eluri) Sortimente de catifea (1). 4 (Bot; reg; lpl) Flocoșele (Lychnis coronaria)
3. [CADE] CATIFEA sf. ⛓ Stofă de mătase, de bumbac sau de lînă a cărei față e acoperită cu un păr scurt și des; Ⓕ: strecură, printre genele ei de ~, două lacrămi DLVR. [tc.].
4. [DEX '98] CATIFEA, catifele, s. f. Țesătură de mătase, de lână, de bumbac etc. care prezintă pe față fire dese cu lungimea mai mică de un milimetru, perpendiculare pe suprafața țesăturii. – Din tc. kadife, ngr. katifés.
5. [DLRLC] CATIFEA, catifele, s. f. Stofă fină (de mătase, de lînă sau de bumbac), avînd dosul ca stofele obișnuite, iar fața cu peri deși și scurți făcînd la atingere impresia unei blăni. V. pluș. Văzu un băiat cu fața ovală, palidă, cam slăbită, părul de aur, acoperit de o pălărie de catifea neagră. EMINESCU, N. 81. Jiletcă de catifea vișinie cu găitan de fir de jur împrejur. GHICA, S. 150. Peste dulama poloneză de catifea stacojie, avea cabanița turcească. NEGRUZZI, S. I 148. ◊ (Poetic) În veșmînt de catifele, un bondar rotund în pîntec Somnoros pe nas ca popii glăsuiește-ncet un cîntec. EMINESCU, O. I 87.
6. [DLRM] CATIFEA, catifele, s. f. Țesătură de mătase, de lînă sau de bumbac, cu dosul neted și cu fața păroasă, ca o blană. – Tc. katifa.
7. [Șăineanu, ed. VI] catifeà f. stofă de mătase sau de bumbac cu părul scurt și des. [Turc. KATIFE].
8. [Scriban] catifeá f., pl. ele (turc. [d. ar.] katife, pop. kadife; ngr. katifés; sp. alcatifa. V. cataif). Un fel de stofă, de ordinar de mătase, cu firele drept în sus, dese și foarte moĭ și netede. V. plisă.
9. [MDA2] cadifea sf vz catifea
10. [MDA2] catefea sf vz catifea
11. [CADE] CATIFELUȚĂ. (pl. -uțe) sf. 1 dim. CATIFEA ¶ 2 🌿 Plantă cu flori violete sau albastre, pătate cu alb și galben, ale căror petale seamănă la pipăit cu catifeaua; numită și „trei-frați-pătați”, „pansea”, „panseluță”, etc. (Viola tricolor) (🖼 979, 980).
12. [DOOM 3] catifea s. f., art. catifeaua, g.-d. art. catifelei; (sorturi) pl. catifele
13. [DOOM 2] catifea s. f., art. catifeaua, g.-d. art. catifelei; (sorturi) pl. catifele, art. catifelele
14. [DER] catifea (catifele), s. f. – 1. Țesătură care prezintă pe față fire dese mai mici de un milimetru. – 2. Panseluță (Viola tricolor). – 3. Varietate de vin roșu. – Mr. catife, megl. cadife. Tc. katifa sau kadife (Roesler 569; Șeineanu, II, 94; Lokotsch 1125; Ronzevalle 134); cf. ngr. ϰατιφές, sb. katifa, kadiva, bg. kadife. Cf. cataif. Der. catifelat, adj. (moale); catifeluță, s. f. (panglică de catifea; plantă, Tagetes patula).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL