1. [DEX '09] CĂȚELUȘ, cățeluși, s. m. Diminutiv al lui cățel (I 1). – Cățel + suf. -uș.
2. [MDA2] cățeluș[1] sm [At: ANON. CAR. / V: cățăl~ / Pl: ~i / E: cățel + -uș] 1-4 (Șhp) Cățel (1) (mic). 5-6 Cățel (2-3) (mic).
3. [CADE] CĂȚELUȘ sm. dim. CĂȚEL.
4. [DLRLC] CĂȚELUȘ, cățeluși, s. m. Diminutiv al lui cățel (I 1); cotei. Îi știu, cîinii ăia... sînt niște cățeluși. CAMIL PETRESCU, T. II 72. A găsit-o [pe cățea] culcată pe un mindir de paie și avînd împrejurul ei o grămadă de cățeluși, mici cît pumnul. ODOBESCU, S. III 42. Mîngîia... un cățeluș mic din casă. ALEXANDRESCU, M. 285.
5. [DLRM] CĂȚELUȘ, căteluși, s. m. Diminutiv al lui cățel (I 1).
6. [Scriban] cățelúș, -ă s., pl. ĭ, fem. e. Cățel și maĭ mic, cățea și maĭ mică.
7. [MDA2] cățăluș, ~ă sm vz cățeluș[1]
8. [DOOM 3] cățeluș s. m., pl. cățeluși
9. [DOOM 2] cățeluș s. m., pl. cățeluși
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL