1. [DN] CATASTROFA v. I. tr. (Franțuzism) A consterna, a descuraja. ♦ A produce asupra cuiva o catastrofă. [< fr. catastropher].
2. [MDN '00] CATASTROFA vb. tr. a consterna, a descuraja. ◊ a produce cuiva o catastrofă. (< fr. catastropher)
3. [DEX '09] CATASTROFĂ, catastrofe, s. f. Eveniment tragic de mari proporții, cu urmări dezastruoase; dezastru, nenorocire, calamitate; tragedie. – Din fr. catastrophe, lat. catastropha.
4. [MDA2] catastrof sn vz catastrofă
5. [MDA2] catastrofă sf [At: GHICA, S. 115 / V: (nob) ~of sn / Pl: ~e / E: fr catastrophe, lat catastropha, ngr ϰαταστροφα „întoarcere”] 1 Întâmplare neașteptată, tragică și dezastruoasă Si: nenorocire Vz cataclism. 2 (Lit; pex) Eveniment decisiv, care duce la deznodământul tragic al acțiunii.
6. [CADE] *CATASTROFĂ (pl. -fe) sf. 1 Nenorocire grozavă, întîmplare jalnică ¶ 2 Sfîrșit nenorocit, moarte tragică ¶ 3 🎭 Desnodămîntul, sfîrșitul jalnic al unei tragedii [fr.].
7. [DLRLC] CATASTROFĂ, catastrofe, s. f. Eveniment tragic de mari proporții, întîmplare neașteptată cu urmări dezastruoase, nenorocire mare, dezastru. V. calamitate. Împrejurarea în care ei și-au găsit moartea a fost, de cele mai multe ori, o catastrofă. BOGZA, A. Î. 78. În urma catastrofei de la Drăgășani n-a mai rămas din armata grecească decît cete izolate. GHICA, S. 115. ◊ (Glumeț) M-am înfiorat la gîndul că s-ar putea stîrni un vifor de ploaie; ar fi fost o catastrofă iremediabilă. SADOVEANU, N. F. 57.
8. [DLRM] CATASTROFĂ, catastrofe, s. f. Eveniment tragic de mari proporții, cu urmări dezastruoase; dezastru. – Fr. catastrophe (lat. lit. catastropha).
9. [DN] CATASTROFĂ s.f. 1. Nenorocire mare, dezastru, calamitate; tragedie. 2. Momentul rezolvării conflictului unei tragedii clasice; deznodămînt. [< fr. catastrophe, cf. gr. katastrophe – revărsare, întoarcere].
10. [MDN '00] CATASTROFĂ s. f. 1. momentul rezolvării conflictului unei tragedii clasice grecești; deznodământ. 2. eveniment tragic, nenorocire mare, dezastru, calamitate. (< fr. catastrophe, lat. catastropha, gr. katastrophe)
11. [DCR2] film-catastrofă s. n. Film care are ca temă o catastrofă (cutremur, inundație etc.) ◊ „Psihologii explică moda filmelor-catastrofă ca o formă de consolare: un sistem inventează o condiție apocaliptică pentru ca, în comparație cu ea, realitatea să apară mai bună și mai potrivită, mai suportabilă.” R.lit. 3 IV 75 p. 23. ◊ „Se pare că genul filmelor-catastrofă s-a încetățenit definitiv odată cu celebrul «Păsările» al lui Hitchcock.” R.l. 25 XI 78 p. 2. ◊ „Conceput în maniera filmelor-catastrofă [...] «Viaductul» aduce în prim-plan figura sinistră, dar reală, a unui maniac care, prin anii ’30, se «specializase» în dinamitarea podurilor de cale ferată [...]” Săpt. 8 VI 84 p. 5; v. și R.lit. 22 V 75 p. 24 //din film + catastrofă//
12. [Șăineanu, ed. VI] catastrofă f. 1. nenorocire mare, sfârșit tragic; 2. desnodământul unei tragedii sau drame.
13. [Scriban] *catastrófă f., pl. e (vgr. katastrophé. V. strofă). Mare răsturnare de lucrurĭ, nenorocire imensă, ruină, crah. V. cataclizm.
14. [DOOM 3] catastrofă s. f., g.-d. art. catastrofei; pl. catastrofe
15. [DOOM 2] catastrofă s. f., g.-d. art. catastrofei; pl. catastrofe
16. [MDTL] CATASTROFĂ (< fr. catastrophe < gr. katastrophe, întoarcere) În teatrul antic, ultima din cele patru părți ale unui poem dramatic, cuprinzînd deznodămîntul acțiunii. Moartea Antigonei, a lui Haemon și a reginei Euridice, precum și nenorocirea lui Creon, rămas în viață, pentru a-și ispăși vina, alcătuiesc catastrofa tragediei Antigona de Sofocle. Ex. CREON „O duceți, o duceți pe omul zdrobit Care fără să vrea, O, dulce copil, te-a ucis pe tine, Te-a ucis, o femeie! Către cine aș putea O, zeilor mari, Spre cine-ndrepta-voi privirea Și-ncotro să mă duc? Căci toate se sparg în mîinile mele Aceste dureri o cumplită ursită De inima mea le izbi!”
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL