1. [MDA2] catargă1 sf [At: PRAV. 331 / V: ~rg sn, catăr~, cater~ / Pl: ~rge / E: gr ϰάτερυου] 1 (Îvp) Corabie. 2 (Spc) Galeră. 3 (Pex) Muncă silnică pe galeră.
2. [MDA2] catargă2 sf [At: PAMFILE, I. C. 155 / V: catarcă, căt~ / Pl: ~rge / E: ns cf targă] (Îvp) Sanie mică pe care o trage omul, cu lemne, din pădure Si: (reg) cioaclă, huriște.
3. [CADE] †CATARGĂ (pl. -ge) sf. 1 ⛵ ‡ Galeră: sosind cu cătărgile supt Țarigrad VARL.; Rob la Turci pe marea aibă, Să-mi tragi ziua la ~; Să-mi tragi catarga pe uscat și noaptea cu fier legat TOC. ¶ 2 ‡ Pedeapsă cu trimiterea la galere: nice boiarii nice feciorii lor nu se vor certa cu catarga sau cu ocna PRV.-MB. ¶ 3 Trans. CĂTARGĂ, CĂTARCĂ, sanie mai mică cu care oamenii își aduc lemne din pădure în timpul iernii VIC. [gr.-biz. κάτεργου].
4. [Șăineanu, ed. VI] catargă f. Tr. sanie mai mică cu care oamenii săraci își aduc lemne în timp de iarnă. [Vorbă identică cu cea precedentă].
5. [Scriban] catárgă f., pl. e și cătărgĭ (mgr. kátergon, de unde și vsl. katrŭga, turc. kadyrga, rus. kátorga, galeră). Vechĭ. Galeră. Azĭ. Btș. Prepeleac.
6. [MDA2] catarcă sf vz catargă2
7. [MDA2] catarg2 sn vz catargă1
8. [MDA2] catărgă sf vz catargă1
9. [MDA2] catergă sf vz catargă1
10. [MDA2] cătarcă sf vz catargă2
11. [MDA2] cătargă sf vz catargă2
12. [CADE] ‡CATERGĂ = CATARGĂ 1 2: îi certa cu caterga în toată viața lor PRV.-LP..
13. [Scriban] prepeleác și -eág n., pl. ece, ege (rut. [Cihac] prypýlĭaka). Par saŭ ramură înfiptă în pămînt în care se pun oalele la scurs. Scară fixă compusă dintr’un stîlp străbătut de niște bețe care servesc ca trepte. Turn de lemn de observat hoțiĭ la o vie (numit și catargă). Prăjină ramificată la un capăt cu care se culeg poamele pe care nu le poțĭ ajunge cu mîna (V. caĭer). Bețișor pe care înșirĭ niște poame orĭ niște florĭ. Stîlp ramificat în prejuru căruĭa se clădește claĭa ca să stea fînu maĭ înfoĭat, și așa să se păstreze maĭ bine. – Și perp-. V. sărciner.
14. [DER] catargă (-ge), s. f. – Galeră. – Mr. catregă. Gr. ϰάτεργον (Murnu 11); cf. sl. katruga, sb. katarka, rus. kátorga, tc. kedirga. – Der. catergar, s. m. (ocnaș de galeră; golan, vagabond), din ngr. ϰατεργάρις „ocnaș pe galeră” (mr. cătărgar), cf. Gáldi 162.
15. [DAR] catargă s.f. 1. (înv.) corabie cu condamnați la muncă silnică; galeră. 2. (reg.) sanie mică, cioaclă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL