1. [MDA2] catapult sn vz catapultă
2. [CADE] *CATAPULT (pl. -te) sn., *CATAPULTĂ (pl. -te) sf. 🎖️ Mașină de războiu de care se serveau popoarele vechi spre a arunca pietroaie și săgeți asupra vrăjmașului (🖼 970): deodată pornesc toate catapultele cetății să împroaște cu pietre VLAH. [fr.].
3. [Șăineanu, ed. VI] catapult n. veche mașină de răsboiu spre a svârli pietre sau săgeți.
4. [DEX '09] CATAPULTĂ, catapulte, s. f. 1. Mașină de război, folosită mai ales la atacul cetăților, care servea, în Antichitate și la începutul Evului Mediu, la aruncarea pietrelor sau a butoaielor cu substanțe inflamabile asupra inamicului. 2. Dispozitiv pentru lansarea unei aeronave care, la decolare, trebuie să atingă o viteză mare pe un spațiu redus. 3. Dispozitiv pentru aruncarea din avion a pilotului împreună cu scaunul sau cu cabina, în vederea parașutării lui în caz de pericol. – Din fr. catapulte, lat. catapulta.
5. [MDA2] catapultă sf [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 230 / V: ~lt sn / Pl: ~te / E: fr catapulte, lat catapulta] 1 Mașină de război, folosită mai ales la atacul cetăților, care servea în Antichitate și la începutul Evului Mediu la aruncarea pietrelor sau a butoaielor cu substanțe inflamabile asupra inamicului. 2 Dispozitiv pentru lansarea unei aeronave care, la decolare, trebuie să atingă o viteză mare pe un spațiu redus. 3 Dispozitiv pentru aruncarea din avion a pilotului împreună cu scaunul sau cu cabina, în vederea parașutării lui în caz de pericol.
6. [DEX '98] CATAPULTĂ, catapulte, s. f. 1. Mașină de război, folosită mai ales la atacul cetăților, care servea, în antichitate și la începutul evului mediu, la aruncarea pietrelor sau a butoaielor cu substanțe inflamabile asupra inamicului. 2. Dispozitiv pentru lansarea unei aeronave care, la decolare, trebuie să atingă o viteză mare pe un spațiu redus. 3. Dispozitiv pentru aruncarea din avion a pilotului împreună cu scaunul sau cu cabina, în vederea parașutării lui în caz de pericol. – Din fr. catapulte, lat. catapulta.
7. [DLRLC] CATAPULTĂ, catapulte, s. f. 1. (În antichitate) Mașină de război, pusă în mișcare de frînghii, cu care se aruncau pietre grele asupra inamicului. 2. (Azi) Dispozitiv pentru lansarea planoarelor sau a avioanelor de la bordul navelor portavion. – Pl. și: (1) catapulturi (COȘBUC, P. II 69).
8. [DLRM] CATAPULTĂ, catapulte, s. f. 1. Mașină de război care servea în antichitate la aruncarea pietrelor asupra inamicului. 2. Dispozitiv pentru lansarea avioanelor de pe bordul navelor portavion sau pentru lansarea planoarelor. – Fr. catapulte (lat. lit. catapulta).
9. [DN] CATAPULTĂ s.f. 1. Mașină de război antică pentru aruncarea la distanță a pietrelor. 2. Dispozitiv pentru lansarea avioanelor sau a planoarelor. ♦ Dispozitiv pentru aruncarea din avion a pilotului în vederea parașutării în caz de avarie. [< lat. catapulta, cf. fr. catapulte].
10. [MDN '00] CATAPULTĂ s. f. 1. mașină de război antică pentru aruncarea la distanță a pietrelor. 2. dispozitiv pentru lansarea avioanelor sau a planoarelor. ◊ dispozitiv pentru aruncarea din avion a pilotului în vederea parașutării în caz de pericol. (< fr. catapulte, lat. catapulta)
11. [Scriban] *catapúltă f., pl. e (lat. catapulta, vgr. katapéltes, d. kata-pállo, arunc). Mașină de războĭ cu care ceĭ vechĭ aruncaŭ săgețĭ ș. a.
12. [DOOM 3] catapultă s. f., g.-d. art. catapultei; pl. catapulte
13. [DOOM 2] catapultă s. f., g.-d. art. catapultei; pl. catapulte
14. [IVO-III] catapultă, -te.
15. [GTA] CATAPULTĂ dispozitiv destinat lansării avioanelor sau planoarelor ori pentru aruncarea din avion a pilotului sau echipajului în vederea parașutării în caz de avarie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL