1. [MDA2] catapeteazmă sf vz catapeteasmă
2. [CADE] CATAPETEAZMĂ, CATAPITEAZMĂ (pl. -ezme) sf. ⛪ 1 Perdea (în templul din Ierusalim) atîrnată dinaintea Sfintei Sfintelor: și catapeteasma bisericii să rupse în doo de sus pînă jos BIBL. ¶ 2 Iconostas, tîmplă (🖼 969): înlăuntrul acestei biserici cu frumoasa-i catapiteazmă ce pare o horbotă de marmură VLAH. [ngr. κατάπετάσμα].
3. [Scriban] catapeteázmă și -piteázmă, f. pl. ezme (vgr. kata-pétasma, perdea, cortină). Tîmpla bisericiĭ.
4. [MDA2] catapeteasmă sf [At: BIBLIA (1688) 65 / V: ~tazmă, ~zmă, ~piteazmă / Pl: ~esme / E: vsl катапетазма, ngr ϰαταπέτασμα] 1 (În Templul din Ierusalim) Vălul care despărțea partea numită Sfântă de sfânta sfintelor, unde se afla chivotul legii, toiagul lui Aaron și mana. 2 (La bisericile ortodoxe) Perete despărțitor (împodobit cu icoane) între altar și restul bisericii Si: iconostas, tâmplă2.
5. [Șăineanu, ed. VI] catapeteasmă f. 1. (în templul din Ierusalim) vălul care despărția partea numită sfânta de sfânta sfintelor; 2. peretele împodobit cu icoane (numit și iconostas) care desparte altarul de largul bisericii; 3. fig. acoperământ: dar catapeteazma lumii ’n adânc s’a ’nnegrit EM. [De origină slavo-greacă].
6. [DER] catapeteazmă (-ezme), s. f. – Perete sau paravan pictat care ascunde vederii altarul în bisericile ortodoxe, iconostas. Sl. katapetazma, din ngr. ϰαταπέτασμα „perdea”.[1]
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL