Definiție și ce înseamnă cătănire

1. [MDA2] cătănire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: cătăni] Încorporare.

2. [DEX '09] CĂTĂNI, cătănesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A face serviciul militar. 2. Tranz. A lua în armată, a încorpora, a înrola. ♦ Refl. A intra în armată, a se face cătană. – Din cătană.

3. [MDA2] cătăni [At: (a. 1767) IORGA, S. D. XII / V: ~tuni / Pzi: ~nesc / E: cătană] (Reg) 1 vi A face serviciul militar. 2 vt A lua în armată Si: a încorpora, a înrola. 3 vr A intra în armată. 4 vr (Fig) A se îmbăta.

4. [MDA2] cătuni v vz cătăni

5. [MDA2] cătunire sf vz cătănire

6. [MDA2] cotuni vti vz cătăni

7. [CADE] ❍CĂTĂNI, CĂTUNl (-nesc) I. vb. tr. Tr.-Carp. 🎖️ A înrola, a lua în armată, a face cătană: Că de cînd ne-a cătănit, Plug din curte n’a ieșit IK.-BRS.. II. vb. intr. A sluji ca soldat, a-și face serviciul militar: un moșneag care cătunise în tinerețe vre-o 30 de ani de-a rîndul RET..

8. [CADE] ❍CĂTUNI... = CĂTĂNI...

9. [DLRLC] CĂTĂNI, cătănesc, vb. IV. (Regional) 1. Intranz A face serviciul militar, a face armata, a fi soldat. (Glumeț) Cătănire-aș, cătăni, Numai pușca de n-ar fi! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 303. 2. Tranz. A lua în armată, a înrola. Foicica de bujori, Vai de mama cu feciori! Necăjește pînă-i crește, împăratu-i cătănește. BIBICESCU, P. P. 124.

10. [DLRM] CĂTĂNI, cătănesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A face serviciul militar. 2. Tranz. A lua în armată, a înrola. ♦ Refl. A intra în armată, a se face cătană. – Din cătană.

11. [Șăineanu, ed. VI] cătănì v. Tr. 1. a înrola într’un regiment: cari cătănesc feciorii POP.; 2. a servi ca cătană: de când badea cătănește POP.

12. [Scriban] 2) cătănésc v. intr. Vechĭ. Azĭ Fam. Sînt catană: treĭ anĭ am cătănit. V. tr. Fac soldat.

13. [DOOM 3] cătăni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cătănesc, 3 sg. cătănește, imperf. 1 cătăneam; conj. prez. 1 sg. să cătănesc, 3 să cătănească

14. [DOOM 2] cătăni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cătănesc, imperf. 3 sg. cătănea; conj. prez. 3 să cătănească

15. [DRAM 2021] cătăni, v.i. v. cătuni.

16. [DRAM 2021] cătuni, cătănesc, (cătăni), v.i. (reg.) A satisface serviciul militar; a face armata: „Fă-mă creangă de tindru, / Unde-a cătuni mândru” (Bilțiu, 2006: 112). – Din cătună (= cătană) (MDA).

17. [DRAM 2015] cătăni, vb. intranz. – v. cătuni.

18. [DRAM 2015] cătuni, cătănesc, (cătăni), vb. intranz. – (reg.) A satisface serviciul militar; a face armata: „Fă-mă creangă de tindru, / Unde-a cătuni mândru” (Bilțiu, 2006: 112). – Din cătună (= cătană) (MDA).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] CĂRUȚ, căruțuri, s. n. 1. Diminutiv al lui car; cărucean. 2. Cărucior […]
1. [DEX '09] CĂRUȚAȘ, căruțași, s. m. Persoană care transportă cu căruța marfă sau persoane; […]
1. [MDA2] căruțele sfp [At: BORZA, D. / E: nct] (Bot; reg) Pătlagină îngustă (Plantago […]
1. [DEX '09] CĂRUȚĂRIE s. f. 1. Meșteșugul de a face căruțe. 2. Atelier în […]
1. [DEX '09] CĂRVUNAR, cărvunari, s. m. (La pl.) Nume dat, prin asociație cu carbonarii […]
1. [MDA2] cărvăsărie sf [At: VARLAAM, C. 324/2 / V: cher~ / Pl: ~ii / […]
1. [MDA2] cărâmba vr [At: DA) / Pzi: nct / E: ctm carâmb + scălămba] […]
1. [MDA2] cărânie sf [At: NOVACOVICIU, C. B. 6 / Pl: nct / E: ns […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro