Definiție și ce înseamnă cătănie

1. [DEX '09] CĂTĂNIE s. f. (Reg.) Stagiu, serviciu militar; militărie. – Cătană + suf. -ie.

2. [MDA2] cătănie sf [At: ANON. CAR. / V: ~tun~, cotunie / Pl: ~ii / E: cătană + -ie] (Reg) 1 Serviciu militar. 2 Militărie.

3. [CADE] ❍CĂTĂNIE, CĂTUNIE sf. 🎖️ Tr.-Carp. Serviciu militar: cîtă vreme a fost în cătănie, adeseori și-a adus aminte de el SLV.; îi învăța bine trebile cătuniei RET. [cătană].

4. [DLRLC] CĂTĂNIE s. f. (Regional) Serviciu militar, militărie. Bătrinul Jura, drept și spătos umbla cum știa el să umble de. cînd făcuse cătănia la husari. DUMITRIU, V. L. 71. Și se bucură tot satul. – Vin feciori din cătănie. GOGA, P. 91. Trei ani vor fi la toamnă de cînd l-au dus în cătănie. SLAVICI, N. 1 35. M-a scris neamțu pe hîrtie Și m-o dus la cătănie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 301.

5. [DLRM] CĂTĂNIE s. f. (Reg.) Serviciu militar; militărie. – Din cătană + suf. -ie.

6. [Șăineanu, ed. VI] cătănie f. miliție, serviciu militar (în armata austro-ungară): cântec de cătănie.

7. [Scriban] cătăníe f. Fam. Soldăție.

8. [MDA2] cătunie sf vz cătănie

9. [MDA2] cotonie sf vz cătănie

10. [MDA2] cotunie sf vz cătănie

11. [DOOM 3] cătănie (pop.) s. f., art. cătănia, g.-d. cătănii, art. cătăniei

12. [DOOM 2] cătănie (pop.) s. f., art. cătănia, g.-d. cătănii, art. cătăniei

13. [DLRLV] CĂTĂNIE s.f. (Ban.) Serviciu militar. Kĕtĕniĕ. Militia. AC, 346. Etimologie: cătană + suf. -ie. Vezi și catană.

14. [DRAM 2021] cătunie, cătunii, (cotunie, cătănie), s.f. (reg.) Armată, stagiu militar: „Cătunie, jug de fier, / Trag feciorii până pier; / Cătunie, jug de-aramă, / Trag feciorii fără seamă. / Cine-o făcut cătunia / Mânânce-i casa pustia” (Bârlea, 1924, II: 140). – Din cătună „soldat” + suf. -ie.

15. [DRAM 2015] cătunie, cătunii, (cotunie), s.f. – (reg.) 1. Armată, stagiu militar. 2. Război: „Cătunie, jug de fier, / Trag feciorii până pier; / Cătunie, jug de-aramă, / Trag feciorii fără seamă. / Cine-o făcut cătunia / Mânânce-i casa pustia” (Bârlea, 1924, II: 140). – Din cătună „soldat” + suf. -ie.

16. [DRAM] cătunie, -i, s.f. – 1. Armată, stagiu militar. 2. Război: „Cătunie, jug de fier, / Trag feciorii până pier; / Cătunie, jug de-aramă, / Trag feciorii fără seamă. / Cine-o făcut cătunia / Mânânce-i casa pustia” (Bârlea 1924 II: 140). – Din cătună „soldat” + -ie.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] CĂTRĂNITURĂ, cătrănituri, s. f. Cătrănire. – Cătrăni + suf. -tură. 2. [MDA2] […]
1. [MDA2] cătrăniță sf [At: PITIȘ, ȘCH. I, 231 / Pl: ~țe / E: catran […]
[Scriban] cotró adv. de direcțiune (lat. contra ubi. V. către). În ce direcțiune, unde: în […]
1. [MDA2] cătrățiră sf [At: MARIAN, SA. 244 / Pl: ~re / E: nct] 1-2 […]
1. [DEX '09] CĂTUN, cătune, s. n. 1. Grup de așezări țărănești care nu constituie […]
1. [MDA2] cătunie sf vz cătănie 2. [DEX '09] CĂTĂNIE s. f. (Reg.) Stagiu, serviciu […]
1. [MDA2] căturoi sn [At: VICIU, GL. / Pl: ~ / E: cătur + -oi] […]
1. [MDA2] cătușa vt [At: DA / Pzi: ~șez / E: cătușă] A pune în […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro