1. [DEX '09] CĂTĂNIE s. f. (Reg.) Stagiu, serviciu militar; militărie. – Cătană + suf. -ie.
2. [MDA2] cătănie sf [At: ANON. CAR. / V: ~tun~, cotunie / Pl: ~ii / E: cătană + -ie] (Reg) 1 Serviciu militar. 2 Militărie.
3. [MDA2] cătunie sf vz cătănie
4. [MDA2] cotonie sf vz cătănie
5. [MDA2] cotunie sf vz cătănie
6. [CADE] ❍CĂTĂNIE, CĂTUNIE sf. 🎖️ Tr.-Carp. Serviciu militar: cîtă vreme a fost în cătănie, adeseori și-a adus aminte de el SLV.; îi învăța bine trebile cătuniei RET. [cătană].
7. [DLRLC] CĂTĂNIE s. f. (Regional) Serviciu militar, militărie. Bătrinul Jura, drept și spătos umbla cum știa el să umble de. cînd făcuse cătănia la husari. DUMITRIU, V. L. 71. Și se bucură tot satul. – Vin feciori din cătănie. GOGA, P. 91. Trei ani vor fi la toamnă de cînd l-au dus în cătănie. SLAVICI, N. 1 35. M-a scris neamțu pe hîrtie Și m-o dus la cătănie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 301.
8. [DLRM] CĂTĂNIE s. f. (Reg.) Serviciu militar; militărie. – Din cătană + suf. -ie.
9. [Șăineanu, ed. VI] cătănie f. miliție, serviciu militar (în armata austro-ungară): cântec de cătănie.
10. [Scriban] cătăníe f. Fam. Soldăție.
11. [DOOM 3] cătănie (pop.) s. f., art. cătănia, g.-d. cătănii, art. cătăniei
12. [DOOM 2] cătănie (pop.) s. f., art. cătănia, g.-d. cătănii, art. cătăniei
13. [DE] CATANIA, oraș în S Italiei (Sicilia), la poalele Etnei, port la M. Ionică; 550 mii loc. (1987, cu suburbiile). Aeroport. Piață agricolă, ind. constr. de mașini agricole, chimică, textilă, piel., ciment, alim. Universitate (1434). Vestigii romane, clădiri baroce. Muzee. Institut de vulcanologie. Fundat de greci în 729 î. Hr., cucerit de romani (263 î. Hr.), sarazini (902) și normanzi (1090).
14. [DLRLV] CĂTĂNIE s.f. (Ban.) Serviciu militar. Kĕtĕniĕ. Militia. AC, 346. Etimologie: cătană + suf. -ie. Vezi și catană.
15. [DRAM 2021] cătunie, cătunii, (cotunie, cătănie), s.f. (reg.) Armată, stagiu militar: „Cătunie, jug de fier, / Trag feciorii până pier; / Cătunie, jug de-aramă, / Trag feciorii fără seamă. / Cine-o făcut cătunia / Mânânce-i casa pustia” (Bârlea, 1924, II: 140). – Din cătună „soldat” + suf. -ie.
16. [DRAM 2015] cătunie, cătunii, (cotunie), s.f. – (reg.) 1. Armată, stagiu militar. 2. Război: „Cătunie, jug de fier, / Trag feciorii până pier; / Cătunie, jug de-aramă, / Trag feciorii fără seamă. / Cine-o făcut cătunia / Mânânce-i casa pustia” (Bârlea, 1924, II: 140). – Din cătună „soldat” + suf. -ie.
17. [DRAM] cătunie, -i, s.f. – 1. Armată, stagiu militar. 2. Război: „Cătunie, jug de fier, / Trag feciorii până pier; / Cătunie, jug de-aramă, / Trag feciorii fără seamă. / Cine-o făcut cătunia / Mânânce-i casa pustia” (Bârlea 1924 II: 140). – Din cătună „soldat” + -ie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL