1. [DEX '09] CATALAN, -Ă, catalani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Catalonia (Spania). 2. Adj. Care aparține Cataloniei sau catalanilor (1), privitor la Catalonia ori la catalani. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de catalani (1). – Din fr. catalan.
2. [MDA2] catalan, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr catalan] 1 smf, a (Persoană) care face parte din populația Cataloniei. 3-4 smf, a (Om) originar din Catalonia. 5 smp Populația care se găsește pe teritoriul Cataloniei (Spania) și, izolat, în Franța, Italia, America Latină etc. 6 a Care aparține Cataloniei. 7 a Care aparține catalonilor (5). 8 a Privitor la Catalonia. 9 a Privitor la cataloni (5). 10 a Care este specific Cataloniei. 11 a Care este specific catalonilor (5). 12 a Care provine din Catalonia. 13 sf Limbă romanică vorbită de catalani (5).
3. [CADE] *CATALAN I. adj. 🌍 Din Catalonia: limba ~ă. II. sm., CATALANĂ (pl. -ne) sf. Locuitor din Catalania [fr.].
4. [DEX '98] CATALAN, -Ă, catalani, -e, subst., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație care se găsește pe teritoriul Cataloniei (Spania) și izolat în Franța, Italia, America Latină etc.; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține Cataloniei sau catalanilor (1). 3. S. f. Limbă romanică vorbită de catalani (1). – Din fr. catalan.
5. [DN] CATALAN, -Ă adj., s.m. și f. (Locuitor, persoană) care aparține Cataloniei. // s.f. Limbă romanică vorbită de catalani. [Cf. fr. catalan].
6. [MDN '00] CATALAN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Catalonia. ◊ (s. f.) limbă romanică vorbită în Catalonia și în principatul Andorra. (< fr. catalan)
7. [Scriban] *catalán, -ă adj. și s. Din Catalonia. Chim. Metoda catalană, procedura metalurgică pin care prefacĭ direct mineraĭu în fer fără să-l maĭ trecĭ pin starea de fontă.
8. [DEX '09] CĂȚELAN, cățelani, s. m. Cățelandru. – Cățel + suf. -an.
9. [MDA2] cățălan sm vz cățelan
10. [MDA2] cățelan sm [At: MARIAN, INS. 221 / V: cățăl~ / Pl: ~i / E: cățel + -an] 1-2 Cățel (1-2) (mare). 3 Pui de câine de câteva luni.
11. [DLRLC] CĂȚELAN, cățelani, s. m. Cățelandru. Servește... și spre facerea cățelanilor ca să fie răi. MARIAN, INS. 221.
12. [DLRM] CĂȚELAN, cățelani, s. m. Cățelandru. – Din cățel + suf. -an.
13. [DOOM 3] catalan adj. m., s. m., pl. catalani; adj. f., s. f. catalană, pl. catalane
14. [DOOM 2] catalan adj. m., s. m., pl. catalani; adj. f., s. f. catalană, pl. catalane
15. [DOOM 3] catalană (limbă) s. f., g.-d. art. catalanei
16. [DOOM 3] cățelan s. m., pl. cățelani
17. [DOOM 2] catalană (limbă) s. f., g.-d. art. catalanei
18. [DOOM 2] cățelan s. m., pl. cățelani
19. [DTL] CATALANĂ s. f. (cf. fr. catalane): limbă romanică din grupul occidental, vorbită de aproximativ cinci milioane de locuitori (catalani) în estul și nord-estul Spaniei (provinciile Catalonia, cu capitala Barcelona, și Valencia), în insulele Baleare, în sudul Franței (departamentul Pirineii Orientali) și în nord-vestul Sardiniei, în districtul Alghero (în secolul al XIV-lea, limba oficială a Sardiniei era c.). Ca structură era apropiată de provensală, dar ulterior a fost puternic influențată de dialectul spaniol aragonez (în secolul al XII-lea c. a fost limba oficială a monarhiei aragoneze). Deși în prezent este influențată de dialectul spaniol castilian, ea se menține totuși ca limbă distinctă. Primele atestări de limbă c. datează din secolul al XII-lea.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL