1. [DEX '09] CATAIF, cataifuri, s. n. Prăjitură preparată din două straturi de tăiței foarte fini, prăjiți și însiropați, între care se pune un strat gros de frișcă. – Din tc. katayıf (lit. kadayıf), ngr. kataífi.
2. [MDA2] cataif [At: NEGRUZZI, S.I, 286 / V: cada~ / Pl: ~uri / E: tc katayif] 1 sn (Înv) Tăieței subțiri. 2 a (Înv; îs) Tutun ~ Tutun tăiat fin. 3 sn Prăjitură preparată din două straturi de tăieței foarte fini, prăjiți și însiropați, între care se pune un strat gros de frișcă.
3. [CADE] CATAIF (pl. -ifuri) sn. 🍽 Plăcintă de tăieței prăjiți în unt, stropiți cu zahăr legat și apă de flori: ziserăm hangiului... să ne prepare... un pilaf turcesc și un ~ BOL. [tc.].
4. [DEX '98] CATAIF, cataifuri, s. n. Prăjitură preparată din două straturi de tăiței foarte fini, prăjiți și însiropați, între care se pune un strat gros de frișcă. – Din tc. katayıf (lit. kadayıf), ngr. kataífi.
5. [DLRLC] CATAIF, cataifuri, s. n. Prăjitură făcută din două straturi de tăiței foarte subțiri, prăjiți în unt și stropiți cu sirop, între care se pune frișcă. Cine știe ca să facă... cataifuri și caimac? ALECSANDRI, T. I 356. Cataifurile treceau pe dinaintea lui fără măcar să le atingă. NEGRUZZI, S.I 286. – Pl. și; cataife.
6. [DLRM] CATAIF, cataifuri, s. n. Prăjitură făcută din două straturi de tăiței prăjiți între care se pune frișcă. – Tc. kataıf.
7. [Șăineanu, ed. VI] cataif n. prăjitură turcească din tăieței foarte fin împâsliți (ca găitanele de catifea), cu miere și nuci sau migdale pisate cu puțină aromă: cataifurile treceau pe dinaintea lui fără măcar să le atingă NEGR. [Turc. KATAIF (pl. d. katifè, catifea)].
8. [Scriban] cataíf (sud) și cadaif (est) n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] kataiĭf, pop. kadaĭif, pl. de la katife, catifea). Un fel de prăjitură compusă din fire foarte supțirĭ de fidea opărite cu sirop și în mijlocu cărora e un strat de cremă.
9. [MDA2] cadaif sn vz cataif
10. [CADE] CADAIF 👉 CATAIF.
11. [Scriban] cadaif, V. cataif.
12. [DOOM 3] cataif s. n., pl. cataifuri
13. [DOOM 2] cataif s. n., pl. cataifuri
14. [MDO] cataif, pl. cataifuri
15. [IVO-III] cataif.
16. [DER] cataif (cataifuri), s. n. – Dulce oriental, cu cremă cu zahăr și frișcă. – Mr. gădăife. Tc. kataif (Roesler 595; Șeineanu, II, 93; Lokotsch 1125; Ronzevalle 134); cf. ngr. γϰανταῖφι, bg. kadaif. Cuvîntul tc. este pl. de la kadife, cf. catifea.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL