1. [DEX '09] CASTRU, castre, s. n. Lagăr, tabără romană întărită. – Din lat. castra, -orum.
2. [MDA2] castru sn [At: COȘBUC, AE. 99 / Pl: ~re / E: lat castra, -rorum] Tabără romană întărită.
3. [CADE] *CASTRU (pl. -tre) sn. 🏛 Lagăr întărit la Romani (🖼 958, 959) [lat.].
4. [DLRLC] CASTRU, castre, s. n. (La romani) Lagăr întărit, tabără de pămînt sau de piatră, servind de cantonament stabil sau vremelnic trupelor.
5. [DLRM] CASTRU, castre, s. n. Lagăr, tabără romană întărită. – Lat. lit. castra, -orum.
6. [DN] CASTRU s.n. Lagăr întărit al unei unități din armata romană. [< lat. castrum].
7. [MDN '00] CASTRU s. n. lagăr, tabără fortificată a unei unități din armata romană. (< lat. castrum)
8. [Șăineanu, ed. VI] castru n. lagăr întărit, la Romani.
9. [Scriban] *cástru n., pl. e (lat. castrum. V. castel). Fort la Romanĭ. V. tranșeĭe.
10. [DOOM 3] castru s. n., art. castrul; pl. castre
11. [DOOM 2] castru s. n., art. castrul; pl. castre
12. [DER] castru (castre), s. n. – Tabără romană întărită. – Mr. castru. Lat. castra (sec. XIX); în mr., din ngr. ϰάστρον.
13. [Onomastic] *CASTRU. 1. Castriș fam. (Nif); Castrișoaia t. (Mus). 2. Căstruț, olt. (17 B I 325). 3. Cf. Castriotul, Gh., comis munt. 1711 (Neculce), prob. de aceeași origine cu eroul albanez omonim.
14. [DE] CASTRA TRAIANA, castru roman din piatră, zidit la începutul sec. 1 d. Hr., în primii ani ai stăpînirii romane în Dacia. Azi, Sînbotin, com. Dăești, jud. Vîlcea.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL