1. [DEX '09] CASTRAVECIOR, castraveciori, s. m. Diminutiv al lui castravete. – Castravete + suf. -ior sau refăcut din pl. castraveciori (< castraveți).
2. [MDA2] castravecior sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: castravete + -ior] 1-2 (Șhp) Castravete (mic). 3 (Bot; șîs ~pentru oțet) Specie de castravete (1) cu fructe mici, verzi și cu proeminențe verucoase, care se consumă mai ales murate Si: castravete (4) (Cucumis sativus viridis).
3. [DEX '98] CASTRAVECIOR, castraveciori, s. m. Diminutiv al lui castravete. – Castravete + suf. -ior sau refăcut din pl. castraveciori (< castraveți).
4. [DLRLC] CASTRAVECIOR, castraveciori, s. m. Diminutiv al lui castravete. După ce mîncară tocănița de pui cu castraveciori acri... Toma, întrebat de Pavel, începu să povestească. V. ROM. februarie 1952, 138.
5. [DLRM] CASTRAVECIOR, castraveciori, s. m. Diminutiv al lui castravete.
6. [Scriban] castravecĭór m. Castravete mic.
7. [DOOM 3] castravecior s. m., pl. castraveciori
8. [DOOM 2] castravecior s. m., pl. castraveciori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL