1. [DEX '09] CASTITATE s. f. Însușirea de a fi cast; virtute, feciorie1, nevinovăție. – Din lat. castitas, -atis.
2. [MDA2] castitate sf [At: VLAHUȚĂ, D. 33 / Pl: ~tăți / E: lat castitas, -atis] 1 Puritate. 2 Nevinovăție. 3 Virtute.
3. [CADE] *CASTITATE sf. 1 Curățenie de suflet, de moravuri, neprihănire ¶ 2 Abținere desăvîrșită de la poftele trupești [lat.].
4. [DLRLC] CASTITATE s. f. Însușirea de a fi cast; puritate morală, virtute, nevinovăție. Gheorghe, bătrînul, care era de o castitate proverbială, tăcea și lăsa să-și meargă lucrurile cursul lor. HOGAȘ, H. 42. Simțea că se duce... toată stricăciunea ce se depusese, în anii din urmă, peste inima lui bună, peste iubirea și castitatea copilăriei lui. VLAHUȚĂ, O. AL. II 22.
5. [DLRM] CASTITATE s. f. Însușirea de a fi cast. – Lat. lit. castitas, -atis.
6. [DN] CASTITATE s.f. Însușirea de a fi cast; virtute; feciorie, nevinovăție. [Cf. lat. castitas, it. castità].
7. [MDN '00] CASTITATE s. f. însușirea de a fi cast; neprihănire; feciorie. (< lat. castitas, it. castità)
8. [Șăineanu, ed. VI] castitate f. virtutea persoanelor caste.
9. [Scriban] *castitáte f. (lat. cástitas, -átis). Virtutea de a fi cast.
10. [DOOM 3] castitate s. f., g.-d. art. castității
11. [DOOM 2] castitate s. f., g.-d. art. castității
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL