1. [DEX '09] CASTELAN, -Ă, castelani, -e, s. m. și f. Persoană care stăpânește un castel, care locuiește într-un castel sau care îl îngrijește și îl administrează. – Din lat. castellanus, it. castellano, pol. kasztellan.
2. [MDA2] castelan, ~ă smf [At: URECHE, ap. LET. I, 198/6 / V: cașt-, caștelean / Pl: ~i, ~e / E: lat castellanus, it castellano, pn kasztellan] 1 (Ist) Comandant al unui castel Si: (înv) burgrav, pârcălab, portar. 2 Proprietar al unui castel (1). 3 Administrator al unui castel (1).
3. [CADE] *CASTELAN sm. 1 Posesorul sau guvernatorul unui castel întărit (odinioară) ¶ 2 Proprietarii unui castel (în ziua de astăzi) [it.].
4. [DLRLC] CASTELAN, castelani, s. m. Cel care stăpînește un castel (1) și care locuiește acolo. Strecură în coburul din stîngă scrisoarea castelanului de Katowice. SADOVEANU, Z. C. 19.
5. [DLRM] CASTELAN, -Ă, castelani, -e, s. m. și f. Persoană care stăpînește un castel, care locuiește într-un castel. – Lat. lit. castellanus (it. castellano).
6. [DN] CASTELAN, -Ă s.m. și f. Proprietar, stăpîn al unui castel; locuitor al unui castel. ♦ Îngrijitor, administrator al unui castel. [Cf. lat. castellanus, it. castellano].
7. [MDN '00] CASTELAN, -Ă s. m. f. proprietar, stăpân al unui castel; locuitor sau administrator al unui castel. (< lat. castellanus, it. castellano, pol. kasztellan)
8. [Șăineanu, ed. VI] castelan m. 1. odinioară, cel ce comanda într’un castel: 2. azi, cel ce are un castel.
9. [Scriban] *castelán m. (după it. castellano și fr. châtelain). Stăpîn saŭ comandant al unuĭ castel în evu mediŭ. V. pîrcălab.
10. [MDA2] caștelean sm vz castelan
11. [DOOM 3] castelan s. m., pl. castelani
12. [DOOM 2] castelan s. m., pl. castelani
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL