1. [DEX '09] CASTANIETĂ, castaniete, s. f. Instrument muzical de percuție (răspândit în Spania și în America Latină), format din două plăcuțe de lemn sau de fildeș, prinse ca valvele unei scoici, care sunt lovite ritmic una de alta și folosit la acompanierea dansului și a muzicii; geamparale (2). – Din fr. castagnettes.
2. [MDA2] castanietă sf [At: CONTEMPORANUL IV, 140 / Pl: ~te / E: fr castagnettes] Instrument muzical de percuție (răspândit în Spania și în America Latină), format din două plăcuțe de lemn sau de fildeș, prinse ca valvele unei scoici, care sunt lovite ritmic una de alta, folosit la acompanierea dansului și a muzicii Si: (pop) geamparale.
3. [CADE] *CASTANIETĂ (pl. -te) sf. 🎼 Instrument alcătuit din două bucăți de lemn sau de fildeș scobite și care, ținute între degete, se lovesc una de alta, bătînd tactul (🖼 952) [fr. castagnette < sp.].
4. [DLRLC] CASTANIETĂ, castaniete, s. f. Instrument (răspîndit mai ales în Spania) pentru acompanierea dansului și a muzicii; este format din două bucățele de lemn sau de fildeș, care se prind de degete și care, fiind lovite una de alta, produc un sunet sec și clar. – Pronunțat: -nie-.
5. [DLRM] CASTANIETĂ, castaniete, s. f. Instrument (răspîndit în Spania), folosit la acompanierea dansului și a muzicii, format din două bucăți de lemn sau de fildeș prinse de degete, care sînt lovite una de alta. [Pr.: -nie-] – Fr. castagnettes.
6. [DN] CASTANIETĂ s.f. Instrument de acompaniament pentru dans și muzică, făcut din două bucățele de lemn sau de fildeș care se prind de degete și, prin lovire, produc un sunet sec. [< fr. castagnette, cf. sp. castañeta – castană mică].
7. [MDN '00] CASTANIETĂ s. f. (pl.) instrument muzical de percuție pentru acompanierea dansului și a muzicii, din două plăcuțe de lemn, care se prind de degete și, prin lovire, produc un sunet sec. (< fr. castagnette, sp. castañeta)
8. [Șăineanu, ed. VI] castaniete f. pl. instrument compus din două bucăți de fildeș sau de cimșir, ce se lovesc una de alta, ținându-le între degetele mâinii (= fr. castagnettes).
9. [DOOM 3] castanietă (desp. -nie-) s. f., g.-d. art. castanietei; pl. castaniete
10. [DOOM 2] castanietă (-nie-) s. f., g.-d. art. castanietei; pl. castaniete
11. [MDO] castanietă (4 sil.)
12. [IVO-III] castanietă, -te.
13. [DTM] castaniete (< it. castagnette, nacchere; engl. castagnets; fr. castagnettes; germ. Kastagnetten), instrumente autofone de percuție, formate din două plăcuțe din lemn de abanos, scobite în formă de cochilie, fie legate între ele cu o coardă (tip pop.), fie fixate de un mâner din lemn (tip orch.). Cunoscute din antic., la greci și romani, pentru acompanierea anumitor dansuri, c. au rămas până în zilele noastre instr. pop. în Spania și în unele regiuni din Italia și Franța. În sec. 19 sunt introduse în muzica de operă de către Wagner (Tannhäuser), Saint-Saëns (Samson și Dalila), Bizet (Carmen) ș.a.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL