1. [DEX '09] CĂSCĂTURĂ, căscaturi, s. f. (Pop.) 1. Căscat1 (2). 2. Deschizătură, crăpătură. – Căsca + suf. -ătură.
2. [CADE] CĂSCĂTURĂ (pl. -turi) sf. 1 Căscat: cînd te prind căscăturile la vre-o petrecere VOR. ¶ 2 Ⓕ Deschizătură, crăpătură [căsca].
3. [DEX '98] CĂSCĂTURĂ, căscături, s. f. 1. Căscat1. 2. Deschizătură, crăpătură. – Căsca + suf. -ătură.
4. [DLRLC] CĂSCĂTURĂ, căscături, s. f. 1. Căscat. [Cîinii] cu căscături și cu scheonări se traseră în deal la oi. GALACTION, O. I 283. 2. Deschizătură mare, gol în interiorul unui obiect sau între două obiecte. Soarele cobora în căscaturile munților ca un șoim roșu. CAMILAR, TEM. 407. Se zări un foc mare, vînzolindu-se în căscătura unei colibe. CAMILAR, N. II 424.
5. [DLRM] CĂSCĂTURĂ, căscături, s. f. 1. Căscat1. 2. Deschizătură, crăpătură. – Din căsca + suf. -(ă)tură.
6. [Scriban] căscătúră f., pl. ĭ. Rezultatu căscăriĭ: de la prima căscătură am văzut că ți-e somn. Crăpătură, prăpastie.
7. [MDA2] căscâtură sf [At: DOSOFTEI, V. S. 41/2 / Pl: ~ri / E: căsca + -ătură] 1 Căscare. 2 Deschizătură. 3 Crăpătură.
8. [DOOM 3] căscătură s. f., g.-d. art. căscăturii; pl. căscături
9. [DOOM 2] căscătură s. f., g.-d. art. căscăturii; pl. căscături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL