1. [DEX '09] CASAȚIE s. f. Organ judecătoresc suprem, care are dreptul, în unele state, să caseze o sentință pronunțată de organele judecătorești de grad inferior. – Din fr. cassation.
2. [MDA2] casație sf [At: MAIORESCU, D. I, 59 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr cassation] 1 (Șîs curte de ~) Organ judecătoresc suprem, care are dreptul, în unele state, să caseze (1) o sentință pronunțată de organele judecătorești de grad inferior Si: Curtea de casare (2). 2 (Fig; iuz) Ultima expresie a perfecțiunii.
3. [DLRLC] CASAȚIE s. f. (În vechea organizare judecătorească, în expr.) Curte de casație = for judecătoresc suprem care avea dreptul să caseze sau să anuleze o sentință judecătorească. – Pronunțat: -ți-e.
4. [DLRM] CASAȚIE s. f. (Ieșit din uz, în expr.) Înalta curte de casație = for judecătoresc suprem, care avea dreptul, să caseze o sentință. – Fr. cassation.
5. [DN] CASAȚIE s.f. (În unele state) Organ judecătoresc suprem care are dreptul să caseze o sentință pronunțată de organele judecătorești de grad inferior. [Gen. -iei, var. casațiune s.f. / < fr. cassation].
6. [MDN '00] CASAȚIE s. f. (în unele state) organ judecătoresc suprem capabil a casa (1) o sentință pronunțată de organele judecătorești de grad inferior. (< fr. cassation)
7. [MDA2] casațiune sf vz casație
8. [CADE] *CASAȚIUNE, *CASAȚIE sf. ⚖️ 1 Act juridic prin care se casează sau se anulează o hotărîre ¶ 2 Curte de ~, tribunal superior care are dreptul de a casa o hotărîre de judecată cînd s’au călcat ori s’au aplicat rău legile, sau nu s’au păzit formele prescrise [fr.].
9. [CADE] CURTE sf. 1 Spațiul descoperit, împrejmuit cu gard sau cu zid, în jurul unei case ¶ 2 Casă boierească (la țară): au trăit boerește, nu într’un bordeiu, ci într’o ~ mîndră (SB.) ¶ 3 Persoanele care locuesc într’o casă boierească: toată ~a boierească trăește liniștită și bogată (D.-ZAMF.) ¶ 4 Palat domnesc, palatul unui suveran: a fost primit la ~ ¶ 5 Domnul, suveranul, împreună cu familia sau cu suita lui: ~a și-a luat reședința la Sinaia ¶ 6 Ⓕ Măguliri adresate cuiva, atențiune deosebită arătată cuiva (în spec. unei femei) spre a-i plăcea, spre a-i cîștiga favoarea: a face ~; supărat pe femei că nu-i mai primesc ~a (NEGR.) ¶ 7 ⚖️ Tribunal superior: și pr. ext. membrii unui astfel de tribunal: ~a de Apel, tribunal superior unde se judecă apelurile făcute în contra sentințelor tribunalelor de primă instanță; ~a cu Jurați, cîte una în fie-care județ, judecă la intervale determinate, crimele, delictele politice sau de presă; ~a de Casație 👉 CASAȚIE; ~ marțială 👉 MARȚIAL; ~a de Conturi 👉 CONT ¶ 8 💫 Ⓟ ~a soarelui, cearcăn în jurul soarelui: dacă soarele are cearcăn în jur e semn de ploaie, dar dacă cearcănul, numit și ~a soarelui, e mare, e a secetă (GRM.) [lat. vulg. * cŭrtem < cohortem].
10. [DN] CASAȚIUNE2 s.f. 1. V. casație. 2. (Jur.) Anulare a unei hotărîri judecătorești în urma admiterii recursului. 3. (Cont.) Totalizarea operațiilor privind scoaterea definitivă din uz și din inventar a unui mijloc fix; lichidare. 4. Spargere. [< fr. cassation].
11. [MDN '00] CASAȚIUNE2 s. f. 1. (jur.) anulare a unei hotărâri judecătorești în urma admiterii recursului. 2. (cont.) totalizarea operațiilor privind scoaterea definitivă din uz și din inventar a unui mijloc fix. 3. spargere. (< fr. cassation)
12. [Șăineanu, ed. VI] casați(un)e f. deciziune ce casează sau anulează judecățile, procedurile: recurs la Casație; Curte de Casați(un)e, tribunal suprem care poate anula (pentru vițiu de formă sau falșă aplicare a legilor) sentințele ori judecățile altor tribunale: Curtea de Casație a fost înființată în București la 1861.
13. [Scriban] *casațiúne f. (fr. cassation. V. casez). Anularea juridică a uneĭ deciziunĭ orĭ procedurĭ. Curte de casațiune, curte supremă care verifică dacă formele proceduriĭ aŭ fost exact urmate. (Cea din Bucureștĭ a fost înființată la 1861). – Ob. -áție.
14. [DOOM 3] !casație (organ judecătoresc; anulare; lichidare) (desp. -ți-e)/(rar) casațiune1 (desp. -ți-u-) s. f., art. casația (desp. -ți-a) / casațiunea, g.-d. casații/casațiuni, art. casației/casațiunii (dar: Înalta Curte de Casație și Justiție s. propriu f. art.)
15. [DOOM 2] casație (organ judecătoresc) (-ți-e) s. f., art. casația (-ți-a), g.-d. casații, art. casației
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL