1. [MDA2] căsaci smp vz căsaș
2. [MDA2] căsaș [At: VARLAAM, C. 280/2 / Pl: ~i, (2) ~aci / E: casă + -aș cf căsar1] 1-2 sm, a (Om) care este stabilit, cu casă Si: casnic, căsar2, căsător, gospodar, soț. 3 sm (Mpl) Persoane care locuiesc într-o casă (sub autoritatea unui membru de familie).
3. [CADE] †CĂSAȘ sm. 1 Cel ce face parte din aceeași casă, din aceeași familie, căsean, casnic: stâpîna de casă sau alt ~ îi aduce și-i dă un dar MAR. ¶ 2 Om cu casă ¶ 3 Om însurat; cap de familie: scotea... căsași de prin orașe și de prin sate și-i muta la alte țări M.-COST..
4. [Șăineanu, ed. VI] căsaș a. cu casă: om căsaș.
5. [Șăineanu, ed. VI] Las Casas m. episcop spaniol în Mexic, faimos pentru zelul cu care luă în apărare pe americanii indigeni în contra barbariei spaniole (1474-1566).
6. [Scriban] căsáș, -ă s. Vechĭ. Curtean (Ur.). Rar azĭ. Căsean, cel ce locuĭește într’o casă cu alțiĭ la un loc: se credea că dacă se înoĭesc ferestrele uneĭ case vechĭ, va muri unu din casașĭ (Șez. 36, 32). Om căsătorit, proprietar de casă, gospodar (Let. 2, 22). – Și ca adj. oamenĭ căsașĭ (Let. 2, 33).
7. [DE] LAS CASAS, Bartolomé de (1474-1566), misionar dominican, istoric și umanist spaniol. Supranumit „Apostolul indienilor”. Activitate misionară în Antile și America spaniolă. Apărător al drepturilor amerindienilor împotriva cuceritorilor spanioli, vizând o colonizare mai umană. Episcop de Chiapas, Mexic (1544-1547). Descurajat de autorități s-a întors în Spania (1547). Autor al unei monumentale „Istorii a Indiilor”.
8. [DE] PAQUIMÉ-CASAS GRANDES, zonă arheologică în N Mexicului (Chihuahua), la SV de Ciudad Juárez. Vestigii ale civilizației amerindienilor pueblo (dezvoltată și în SV S.U.A.) ajunsă la apogeu în sec. 14-15 și dispărută pe neașteptate în timpul colonizării spaniole. Inclusă (din 1998) în patrimoniul cultural universal.
9. [DLRLV] CĂSAȘ s.m. (Mold.) 1. Om căsătorit. Nu va putea să despartă căsașii. PRAV.; cf. VARLAAM; M. COSTIN; NCL I, 11. ◊ (Adjectival) Să dea tot omul căsaș cîte o sută și cinci părale. NECULCE. 2. (PI.) Persoane care locuiesc într-o casă. Toată agonisita căsașilor. NCL I, 12; cf. URECHE; CANTEMIR, HR. ◊ (Fig.) Slugilor și căsașilor lui Dumnedzău. VAITLAAM. Etimologie: casă + suf. -aș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL