1. [MDA2] cărpeniș sn vz cărpiniș
2. [Șăineanu, ed. VI] Cărpeniș n. sat între Câmpeni și Abrud. Patria lui Cloșca și Crișan, vestiți căpitani în Revoluțiunea lui Horia (1784): 1393 loc.
3. [Scriban] cărpeníș n., pl. urĭ. Pădure, loc acoperit de carpenĭ. – În est cărpiniș.
4. [DEX '09] CĂRPINIȘ, cărpinișuri, s. n. Pădurice sau desiș de carpeni; cărpinet. – Carpen + suf. -iș.
5. [MDA2] cărpiniș sn [At: GALACTION, O. 293 / V: ~pen~ / Pl: ~uri / E: carpen + -iș] 1-2 Pădurice (sau desiș) de carpeni Si: cărpinet (1-2).
6. [CADE] CĂRPINIȘ (pl. -ișuri) sn. 🌳 Pădure de carpeni sau în care predomină carpenul.
7. [DLRLC] CĂRPINIȘ, cărpinișuri, s. n. Pădurice sau desiș de carpeni. Știa un hățiș adînc, un cărpiniș încurcat. GALACTION, O. I 293. Umbra-i deasă-n cărpiniș; Să m-așez la un cotiș, Să pîndesc la d-ăi ciocoi, Că prea sînt spurcați cu noi! BOLLIAC, O. 183.
8. [DLRM] CĂRPINIȘ, cărpinișuri, s. n. Pădurice sau desiș de carpeni. – Din carpen + suf. -iș.
9. [DOOM 3] cărpiniș s. n., pl. cărpinișuri
10. [DOOM 2] cărpiniș s. n., pl. cărpinișuri
11. [MDO] cărpiniș, pl. cărpinișuri
12. [IVO-III] cărpiniș, -șuri.
13. [DRAM 2021] cărpiniș, cărpinișuri, s.n. Pădurice de carpeni. ■ (top.) Cărpiniș, sat aparținător de com. Copalnic-Mănăștur (a.d. 1405, în var. Karpenys). – Din carpen „arbore înalt, cu lemn alb” + suf. -iș (DEX, MDA).
14. [DRAM 2015] cărpiniș, cărpinișuri, s.n. – Pădurice de carpeni. ♦ (top.) Cărpiniș, localitate aparținătoare de com. Copalnic Mănăștur. – Din carpen (< lat. carpinus) + suf. -iș (DLRM, DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL