1. [DEX '09] CARNEȚEL, carnețele, s. n. Diminutiv al lui carnet. – Carnet + suf. -el.
2. [MDA2] carnețel sn [At: DA / Pl: ~e / E: carnet + -el] 1-2 (Șhp) Carnet (1) (mic).
3. [CADE] *CARNEȚEL (pl. -ele) sn. dim. CARNET.
4. [DLRLC] CARNEȚEL, carnețele, s. n. Diminutiv al lui carnet (1). Mîini harnice notau în carnețele... Și cifrele notate... Oțel erau și fapte grăitoare. TULBURE, în POEZ. N. 445.
5. [DLRM] CARNEȚEL, carnețele, s. n. Diminutiv al lui carnet.
6. [DOOM 3] carnețel s. n., pl. carnețele
7. [DOOM 2] carnețel s. n., pl. carnețele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL