1. [MDA2] carnațiune sf vz carnație
2. [CADE] *CARNAȚIUNE sf. 🔷 Colorațiunea pielii omului [fr.].
3. [Șăineanu, ed. VI] carnați(un)e f. 1. colorațiunea sau aparența cărnei la om: 2. în pictură, numele părților corpului care apar nude și fără draperie.
4. [Scriban] *carnațiúne f. (fr. carnation, după it. carnagione, d. carne, carne. V. incarnațiune). Pict. Coloarea pelițeĭ uneĭ persoane: frumoasă carnațiune.
5. [DEX '09] CARNAȚIE, carnații, s. f. Structura, consistența și coloritul pielii unei persoane. – Din fr. carnation.
6. [MDA2] carnație sf [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 7 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr carnation] Coloritul și structura pielii unei persoane.
7. [DEX '98] CARNAȚIE, carnații, s. f. Coloritul și structura pielii unei persoane. – Din fr. carnation.
8. [DLRLC] CARNAȚIE s. f. (Rar) Coloritul pielii unei persoane. – Pronunțat: -ți-e.
9. [DLRM] CARNAȚIE, carnații, s. f. (Rar) Coloritul și structura pielii unei persoane. – Fr. carnation.
10. [DN] CARNAȚIE s.f. Coloritul și structura pielii unei persoane. [Gen. -iei. / < fr. carnation].
11. [MDN '00] CARNAȚIE s. f. coloritul și structura pielii unei persoane. (< fr. carnation)
12. [DOOM 3] carnație (desp. -ți-e) s. f., art. carnația (desp. -ți-a), g.-d. art. carnației; pl. carnații, art. carnațiile (desp. -ți-i-)
13. [DOOM 2] carnație (-ți-e) s. f., art. carnația (-ți-a), g.-d. art. carnației; pl. carnații, art. carnațiile (-ți-i-)
14. [MDO] carnație
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL