1. [DEX '09] CARMIN s. n. Colorant roșu, de origine vegetală sau animală, folosit în cosmetică, în pictură etc.; cârmâz (2); p. ext. culoare roșie. – Din fr. carmin, lat. carminium.
2. [MDA2] carmin sn [At: SĂM. V, 1012 / E: fr carmin, lat carminium] 1 Colorant roșu, de origine vegetală sau animală, folosit în cosmetică, în pictură etc. Si: (îvp) cârmâz. 2 (Pex) Culoare roșie.
3. [CADE] *CARMIN sbst. Coloarea roșie stacojie ce se scoate din coșenilă, cîrmîz [fr.].
4. [DEX '98] CARMIN s. n. Colorant roșu de origine vegetală sau animală, folosit în cosmetică, în pictură etc.; cârmâz (2); p. ext. culoare roșie. – Din it. carmin, lat. carminium.
5. [DLRLC] CARMIN s. n. Culoare roșie-vie, preparată din cîrmîz; cîrmîz.
6. [DLRM] CARMIN s. n. Cîrmîz (3); p. ext. culoare roșie-vie, ca a cîrmîzului. – Fr. carmin (lat. lit. carminium).
7. [DN] CARMIN s.n. Materie colorantă de un roșu intens, extrasă din femela coșenilei. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. carmin].
8. [MDN '00] CARMIN I. s. n. materie colorantă de un roșu intens, din femela coșenilei. II. adj. inv., s. n. (de) culoare roșie vie. (< fr. carmin)
9. [Șăineanu, ed. VI] carmin m. coloarea roșie deschisă ce se scoate din coșenilă sau cârmâz.
10. [Scriban] *carmín n. (fr. carmin; it. carminio, un fel de văpsea roșie, carmino, principiu colorant al cîrmîzuluĭ). Cîrmîz. Coloarea cîrmîzuluĭ, de un roș aprins. Fig. Buze de carmin. V. rumeneală.
11. [DCR2] roșu carmin adj. inv. Roșu aprins ◊ „Florile sunt mărișoare [...] alcătuite din cinci petale late, de culoare roșu-carmin.” Sc. 21 VII 62 p. 4 (din roșu + carmin)
12. [DOOM 3] +carmin1 adj. invar. (rujuri ~)
13. [DOOM 3] carmin2 s. n.
14. [DOOM 2] carmin s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL