1. [DEX '09] CÂRCIUMĂRI, cârciumăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A avea în proprietate o cârciumă, a vinde sau a servi într-o cârciumă; p. gener. a face negoț ilicit, nepermis cu ceva. – Din cârciumar.
2. [MDA2] cârciumări [At: MOXA 360/13 / V: ~cim~, crâșm~ / Pzi: ~resc / E: cârciumar] 1 vi (Pop) A avea în proprietate o cârciumă. 2 vi (Pop) A vinde într-o cârciumă. 3 vi (Pop) A servi într-o cârciumă. 4 vi (Pop; iuz) A bea într-o cârciumă. 5 (Înv; pgn) A face negoț ilicit cu ceva.
3. [MDA2] cărcimări v vz cârciumări
4. [MDA2] crâșmări v vz cârciumări
5. [CADE] CÎRCI(U)MĂRI (-ăresc) l. vb. intr. A ținea o cîrciumă, a fi cîrciumar. II. vb. tr. ‡ A trafica, a face un negoț neiertat, necinstit, rușinos, cu un lucru: îndrăzniră a vinde, a ~ sfintele tale (ODOB.).
6. [DLRLC] CÎRCIUMĂRI, cîrciumăresc, vb. IV. Intranz. (Învechit și popular) A ține circiumă, a vinde și a servi băuturi alcoolice într-o circiumă. Ziua Circiumărește... Iar noaptea Măcelărește. TEODORESCU, P. P. 538. Vin cine vindea Și-mi cîrciumărea? Chira Chiralină... TEODORESCU, P. P. 647.
7. [DLRM] CÎRCIUMĂRI, cîrciumăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A ține cîrciumă, a vinde sau a servi într-o cîrciumă. – Din cîrciumar.
8. [Scriban] 2) cîrcĭumărésc v. intr. Vest. Trăĭesc ca cîrcĭumar: mulțĭ anĭ a cîrcĭumărit.
9. [DOOM 3] cârciumări (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârciumăresc, 3 sg. cârciumărește, imperf. 1 cârciumăream; conj. prez. 1 sg. să cârciumăresc, 3 să cârciumărească
10. [DOOM 2] cârciumări (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârciumăresc, imperf. 3 sg. cârciumărea; conj. prez. 3 să cârciumărească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL