1. [DEX '09] CARCASĂ, carcase, s. f. 1. Îmbrăcăminte metalică exterioară a unui sistem tehnic, care susține anumite elemente ale acestuia și, eventual, îl protejează împotriva acțiunilor exterioare. 2. Totalitatea oaselor care alcătuiesc scheletul unui animal. 3. Scheletul unei mașini, al unei construcții etc. – Din fr. carcasse.
2. [MDA2] carcasă sf [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 113, 11/2 / Pl: ~se / E: fr carcasse] 1 Îmbrăcăminte metalică exterioară a unui sistem tehnic, care susține anumite elemente ale acestuia și, eventual, îl protejează împotriva acțiunilor exterioare. 2 Totalitatea elementelor care alcătuiesc scheletul unui animal. 3 Scheletul unei mașini, al unei construcții etc.
3. [DEX '98] CARCASĂ, carcase, s. f. 1. Îmbrăcăminte metalică exterioară a unui sistem tehnic, care susține anumite elemente ale acestuia și, eventual, îl protejează împotriva acțiunilor exterioare. 2. Totalitatea oaselor care alcătuiesc scheletul unui animal. 3. Scheletul unei mașini, al unei construcții etc. – Din fr. carcasse.
4. [DLRLC] CARCASĂ, carcase, s. f. 1. Totalitatea oaselor care alcătuiesc scheletul unui animal. 2. Scheletul unei mașini, al unei construcții etc. care servește drept suport al întregii lucrări; cadru, osatură.
5. [DLRM] CARCASĂ, carcase, s. f. 1. Totalitatea oaselor care alcătuiesc scheletul unui animal. 2. Scheletul unei mașini, al unei construcții etc. – Fr. carcasse.
6. [DN] CARCASĂ s.f. 1. (Parte a unui) sistem osos al unui animal. 2. Cadru, osatură, schelet (al unei mașini, al unei construcții etc.). [< fr. carcasse, cf. rus. karkas].
7. [MDN '00] CARCASĂ s. f. 1. cadru, osatură, a unui aparat sau instrument. 2. totalitatea oaselor care formează scheletul unui animal. ◊ porțiune dintr-un animal jupuit și eviscerat, scheletul cu mușchi, destinat consumului public. (< fr. carcasse)
8. [DOOM 3] carcasă s. f., g.-d. art. carcasei; pl. carcase
9. [DOOM 2] carcasă s. f., g.-d. art. carcasei; pl. carcase
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL