1. [DEX '09] CÂRCĂLI, cârcălesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. și tranz. A (se) frige numai pe deasupra (un aliment); a (se) perpeli. 2. Tranz. A murdări. – Cf. sb. krkaljiti.
2. [MDA2] cărcăli v vz cârcăli
3. [MDA2] cârcăli[1] [At: COSTINESCU / V: căr~ / Pzi: ~lesc / E: ns cf srb krkaljiti] 1-2 vtr (Pop; d. alimente) A (se) prăji superficial Si: (pop) a (se) perpeli. 3-4 vtr (Pfm) A (se) murdări. 5 vt (Pfm; spc) A scrie urât, ilizibil. 6 vt (Pfm; spc) A desena (sau a picta) urât, fără talent. 7 vt (Pop) A necăji. 8-9 vtr (Pfm) A face ceva prost, de mântuială.
4. [CADE] CÎRCĂLI (-ăiesc) vb. tr. 1 A lucra prost: băgați bine de seamă... să nu cîrcăliți lucrul mai rău (JIP.) ¶ 2 A mîzgâli, a murdări: ce-ai avut să-mi iei batista să mi-o cîrcălești? (BR.-VN.) ¶ 3 A vorbi nerozii, a flecări (PȘC.).
5. [DEX '98] CÂRCĂLI, cârcălesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. și tranz. A (se) frige numai pe deasupra (un aliment); a (se) perpeli. 2. Tranz. A murdări. – Cf. scr. krkaljiti.
6. [DLRLC] CÎRCĂLI, cîrcălesc, vb. IV. Refl. (Despre alimente) A se perpeli. Pușcă alt cerb și-l puse-n frigare să se frigă, dar de-abia apucă să se cîrcălească oleacă și fură aci ortacii de la vînat. RETEGANUL, P. III 63.
7. [DLRM] CÎRCĂLI, cîrcălesc, vb. IV. Refl. (Despre alimente) A se frige numai pe deasupra; a se perpeli. – Comp. sb. krkalyti.
8. [Scriban] cărcălésc, V. cîrcălesc.
9. [Scriban] cîrcălésc și cărc- v. tr. (sîrb. krkaliti, id. V. cîrcală). Vest. Fam. Murdăresc, bîrcîĭ: Ce aĭ avut să-mĭ ĭeĭ batista să mĭ-o cărcăleștĭ? (Vr.-Voĭn, VR. 1907, 8, 219). A cărcăli un caĭet, geamurile.
10. [DOOM 3] cârcăli (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârcălesc, 3 sg. cârcălește, imperf. 1 cârcăleam; conj. prez. 1 sg. să cârcălesc, 3 să cârcălească
11. [DOOM 2] cârcăli (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârcălesc, imperf. 3 sg. cârcălea; conj. prez. 3 să cârcălească
12. [DER] cîrcăli (-lesc, -it), vb. – A strica, a face ceva de mîntuială. Creație expresivă (cf. Graur, BL, 91). După Pușcariu, Dacor., I, 595 și DAR, din sb. krkliti „a murdări”; acest ultim sens, care acolo este atribuit cuvîntului rom., nu este sigur. – Der. cîrcală (var. cricală), s. f. (lucru prost).
13. [Argou] a o carcalisi expr. a avea necazuri.
14. [DRAM 2021] cârcăli, cârcălesc, v.t.r. 1. A (se) perpeli. 2. A face ceva de mântuială. – Din srb. krkaliti „a murdări” (Pușcariu, DA, DEX).
15. [DRAM 2015] cârcăli, cârcălesc, vb. tranz, refl. – 1. A (se) perpeli. 2. A face ceva pe jumătate, de mântuială. – Din srb. krkaliti „a murdări” (Pușcariu, DA, DEX); et. nesigură (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL