Definiție și ce înseamnă cârcâit

1. [MDA2] cârcâit2, ~ă a [At: ZANNE, P. ap. DA ms / V: ~căit, ~căită / Pl: ~iți, ~e / E: cârcâi] 1-2 Care cârcâie (1, 4).

2. [MDA2] cârcâit1 sn [At: PĂSCULESCU, L. P. 224 / Pl: ~e, ~uri / E: cârcâi] 1-2 Cârcâire (1-2). 3 (Îe) ~e multe și ouă puține Multă vorbă și puțin folos.

3. [DEX '09] CÂRCÂI, pers. 3 cârcâie, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări) A scoate sunete (neplăcute) caracteristice speciei. – Formație onomatopeică.

4. [MDA2] cărcăi v vz cârcâi

5. [MDA2] cârcăi v vz cârcâi

6. [MDA2] cârcăit2, ~ă a vz cârcâit2

7. [MDA2] cârcăit1 sn vz cârcâit1

8. [MDA2] cârcâi vi [At: ȘEZ. II, 66 / V: ~căi, cărcăi, (înv) gârcăi / Pzi: pers: 3 cârcăie / E: fo] 1 (D. unele păsări) A cârâi (1). 2 A imita sunetul produs de matca albinelor înainte de roit. 3 A imita orăcăitul broaștei. 4 (D. oameni) A scoate sunete nearticulate, de neînțeles Si: a cârâi. 5 A cârti.

9. [MDA2] gârcăi[1] v vz cârcâi

10. [CADE] CÎRCÎI (-cîiu) vb. intr. A cotcodăci, a cîrîi: găinile cîrîiau subt ferestre (SAD.) [cîrc!].

11. [DLRLC] CÎRCÎI, pers. 3 cîrcîie, vb. IV. Intranz. (Despre păsări) A emite sunete caracteristice. Umblam pe cărările umede, printre ramuri împletite, stîrnind sturzi cu zbor tăcut și mierle care fîlfîiau cîrcîind spăriate. SADOVEANU, O. III 319. Găina care cîrcîie seara dimineața nu face ou. ◊ Fig. Tovarășa circii speriată și se făcu mică subt umărul lui. SADOVEANU, P. M. 196.

12. [DLRM] CÎRCÎI, pers. 3 cîrcîie, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări) A scoate sunete caracteristice. – Onomatopee.

13. [DLRM] CÎRCîIT s. n. Circîire. – V. cîrcii.

14. [DLRM] CÎRCÎIT s. n. Cîrcîire. – V. cîrcîi.

15. [Șăineanu, ed. VI] cârcăi v. V. cârăì.

16. [Scriban] cîrcîĭ, a -í, v. intr. (vsl. kŭrkati, bg. kŭrkam. V. cîrc, cîrcotă). Se zice despre găină cînd cîrcîĭe în ainte de a oŭa și-șĭ caută loc. – Rar și chercănesc (Munt.).

17. [DOOM 3] cârcâi (a ~) vb., ind. prez. 3 cârcâie, imperf. 3 pl. cârcâiau; conj. prez. 3 să cârcâie

18. [DOOM 2] cârcâi (a ~) vb., ind. prez. 3 cârcâie, imperf. 3 sg. cârcâia; conj. prez. 3 să cârcâie

19. [DRAM 2021] cârcăi, cârcăiesc, v.i. (ref. la găini) A cârâi. – Formă onomatopeică (MDA).

20. [DRAM 2015] cârcăi, cârcăiesc, vb. intranz. – (ref. la găini) A cârâi (Grad, 2000). – Formă onomatopeică (< câr) (MDA).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro