1. [DEX '09] CĂRBUNAR, cărbunari, s. m. 1. Muncitor care lucrează la producerea cărbunelui de lemn. 2. Persoană care vinde cărbuni. – Cărbune + suf. -ar.
2. [MDA2] cărbunar sm [At: (a. 1705) GCR I, 353/19 / Pl: ~i / E: cărbune + -ar] 1 Muncitor care lucrează la producerea cărbunelui (7) de lemn. 2 Persoană care vinde cărbuni. 3 (Iuz) Miner. 4 (Orn) Pasăre acvatică nedefinită mai îndeaproape. 5 (Orn) Cormoran (Phalacrocorax carbo). 6 (Bot; Mar; lpl) Cărbune (21) (Phyteuma spicatum). 7 (Bot; Mar; lpl) Cărbune (22) (Phyteuma spiciforma).
3. [CADE] CĂRBUNAR sm. ⊕ ⚚ Cel ce face sau vinde cărbuni (de lemn) (🖼 900) [lat. carbonarius].
4. [DLRLC] CĂRBUNAR, cărbunari, s. m. 1. Persoană care fabrică sau vinde cărbuni de lemn. 2. Persoană care lucrează într-o mină de cărbuni, în industria carboniferă; miner. Cărbunarii zdrobeau cu cazmalele rărunchii munților, scoțînd cărbuni. CAMILAR, N. II 102.
5. [DLRM] CĂRBUNAR, cărbunari, s. m. 1. Persoană care fabrică sau vinde cărbuni de lemn. 2. Miner. – Lat. carbonarius.
6. [Șăineanu, ed. VI] cărbunar m. cel ce vinde cărbuni. [Lat. CARBONARIUS].
7. [Scriban] cărbunár m. Cel ce face saŭ vinde cărbunĭ (de lemn). V. carbonar.
8. [DOOM 3] cărbunar (persoană) s. m., pl. cărbunari
9. [DOOM 2] cărbunar (persoană) s. m., pl. cărbunari
10. [DER] cărbunar (cărbunari), s. m. – 1. Muncitor care lucrează la producerea cărbunelui de lemn. – 2. Persoană care vinde cărbune. – Mr. cărbunar, istr. cărburǫr. Lat. carbonarius (Pușcariu 288; Candrea-Dens., 261; REW 1676); cf. it. carbonaio, fr. charbonnier, cat. carboner, sp. carbonero, port. carvolino. Cf. cărbune. – Der. cărbunăreasă, s. f. (vînzătoare de cărbuni); cărbunărie, s. f. (cuptor pentru cărbuni).
11. [DRAM 2021] cărbunar, cărbunari, s.m. 1. (bot.) Iarbă ce crește pe munte; cărbuni (Phyteuma spicatum L.). 2. Fabricant de cărbune de lemn. ■ (med. pop.) „Colburi de cărbunari, când doare pieptul” (Borza, 1968: 130). ■ (top.) Cărbunari, sat aparținător de com. Dumbrăvița (zona Chioar). – Din cărbune + suf. -ar (DEX, MDA); din lat. carbonarius „cărbunar” (Pușcariu, CDDE).
12. [DRAM 2015] cărbunar, cărbunari, s.m. – (bot.) Iarbă ce crește pe munte (Papahagi, 1925). Cărbuni (Phyteuma spicatum L.). „Să bem apă din izvoară, / Să ne paștem cărbunei, / Să ne fătăm mielușei” (Papahagi, 1925: 80). ♦ (med. pop.) În Maramureș se folosește ca plantă medicinală: „Colburi de cărbunari când doare pieptul” (Borza, 1968: 130). – Din cărbune (< lat. carbo, -onis „cărbune”) + suf. -ar (DEX, MDA); lat. carbonarius „cărbunar” (DLRM, Șăineanu, Pușcariu, CDDE).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL