1. [MDA2] cărătenie sf [At: CADE / Pl: ~ii / E: nct] (Reg) 1-2 (Îe) A (nu) da de ~ A (nu) afla rostul a ceva sau a cuiva. 3 (Îe) Nu mai e de ~ Nu mai știi ce să faci. 4 (Îs) Om fără ~ Om fără socoteală Si: vagabond.
2. [CADE] CĂRĂTENIE sf. Olten. 1 Urmă, rost: mi-a dat să-i fac o socoteală și nu-i dau de ~ PȘC. ¶ 2 Om de ~, om de treabă, cum se cade.
3. [DER] cărătenie (cărătenii), s. f. – Raport, notă, relatare. În legătură cu sb. karati „a se certa”. Se folosește în Olt.
4. [DAR] cărătenie, cărătenii, s.f. (reg.) rost, socoteală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL