1. [DEX '09] CARAMBOL, caramboluri, s. n. (La jocul de biliard) Lovire cu bila proprie a celorlalte două bile (prin care se marchează un punct pentru jucător); punct înscris în acest fel. ♦ Fig. (Fam.) Încurcătură, zăpăceală; ciocnire. – Din fr. carambole.
2. [MDA2] carambol sn [At: COSTINESCU / Pl: ~uri, (rar) ~oale / E: fr carambole] 1 (La jocul de biliard) Atingere cu bila proprie a celorlalte două bile (prin care se marchează un punct pentru jucător). 2 (La jocul de biliard) Punct înscris prin carambol (1). 3 (Fam) Ciocnire neprevăzută de cineva sau de ceva. 4 (Fam) Zăpăceală. 5 (Fig) Ceartă. 6 (Îe) A-i face cuiva ~ul A-i face cuiva, în mod neașteptat, ceva neplăcut.
3. [CADE] *CARAMBOL (pl. -oale, -oluri) sn. ⛹ Bila roșie, la biliard ¶ 2 Atingerea pe rînd a celorlalte două bile de către bila lovită cu tacul, carambolaj (🖼 895): s’au ciocnit ca două bile pe un biliard, făcînd un ~ ALECS. [fr.].
4. [DEX '98] CARAMBOL, caramboluri, s. n. (La jocul de biliard) Atingere cu bila proprie a celorlalte două bile (prin care se marchează un punct pentru jucător); punct înscris în acest fel. ♦ Fig. (Fam.) Încurcătură, zăpăceală; ciocnire. – Din fr. carambole.
5. [DLRLC] CARAMBOL, caramboluri, s. n. 1. (La jocul de biliard) Atingere cu bila proprie a celorlalte două bile (ceea ce marchează un punct valabil pentru jucător). 2. Fig. (Familiar) Încurcătură, zăpăceală, ciocnire.
6. [DLRM] CARAMBOL, caramboluri, s. n. (La jocul de biliard) Atingere cu bila proprie a celorlalte două bile (prin care se marchează un punct pentru jucător). ♦ Fig. (Fam.) Încurcătură, zăpăceală; ciocnire. – Fr. carambole.
7. [DN] CARAMBOL s.n. 1. Bilă roșie (la jocul de biliard). ♦ Carambolaj. 2. (Fig.; fam.) Încurcătură, zăpăceală; ciocnire. [Pl. -oluri, -oale. / < fr. carambole].
8. [MDN '00] CARAMBOL s. n. 1. bilă roșie, la biliard. 2. (fig.) încurcătură, ciocnire. (< fr. carambole)
9. [Șăineanu, ed. VI] carambol n. atingere pe rând a două bile dintr’o lovitură (în jocul de biliard).
10. [Scriban] *caramból n., pl. urĭ și oale (fr. carambole, d. sp. carambola). Izbitura celorlalte doŭă bile cu bila ta la biliard. Fig. Ciocnire (de trenurĭ ș. a.).
11. [DOOM 3] carambol s. n., pl. caramboluri
12. [DOOM 2] carambol s. n., pl. caramboluri
13. [IVO-III] carambol, -luri.
14. [Argou] carambol, caramboluri s. n. 1. accident rutier în care sunt implicate mai multe mașini. 2. (intl.) ceartă, neînțelegere. 3. (intl.) bătaie; ciocnire.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL