1. [DEX '09] CÂRÂIALĂ, cârâieli, s. f. Faptul de a (se) cârâi. 1. Sunet caracteristic, neplăcut, scurt și gutural, produs de unele păsări; cârâit1. 2. Fig. (Fam.) Cârtire; ceartă. [Pr.: -râ-ia-] – Cârâi + suf. -eală.
2. [MDA2] cârâială sf [At: COSTINESCU / V: gâ~, (reg) ~răi~, găr~ / Pl: ~ieli / E: cârâi + -eală] 1 (D. unele păsări) Emisiune de sunete caracteristice, neplăcute, scurte și guturale Si: cârâire (1), cârâit1 (1), cărâtură (1). 2 (Ccr) Sunet caracterisic, neplăcut, scurt și gutural, produs de unele păsări Si: cârâire (2), cârâit1 (2), cărâitură (2). 3 (Fig; fam) Cârtire. 4 (Fig; fam) Ceartă.
3. [CADE] CÎRÎIALĂ (pl. -ieli) sf. CÎRÎIT sbst., CÎRÎITURĂ (pl. -turi) sf. 1 Faptul de a cîrîi: cîrîitul cioarelor nu mai găsește astîmpăr (GRL.); cocoșul casei a scos o cîrîitură lungă (GRIG.) ¶ 2 Huiduială (în spec. adresată Țiganilor): huiduielile și cîrîiturile însoțiră pe bieții Țigani, pînă pieriră din ochii lumii (D.-ZAMF.) ¶ 2 Neînțelegere, sfadă, cicăleală: ca să nu rămîie nici urmă de cîrîială între noi (ISP.).
4. [DLRLC] CÎRÎIALĂ, cîrîieli, s. f. 1. Sunet produs de diferite păsări (mai ales de ciori și de găini). Cînd se zvoni de ziuă, din vîrful acestui paltin ieși o cîrîială crîncenă și o pereche de corbi căzu aproape în carul lui lordache, croncănind și plesnind din aripi. GALACTION, O. I 287. 2. Cîrtire, ceartă. Cam cu cîrîială, cam cu sila, fu nevoit să treacă. ISPIRESCU, L. 153. Ca să nu rămîie nici urmă de cîrîială între noi. ISPIRESCU, la TDRG.
5. [DLRM] CÎRÎIALĂ, cîrîieli, s. f. 1. Sunet produs de diferite păsări. 2. Cîrtire, ceartă. – Din cîrîii + suf. -eală.
6. [DOOM 3] cârâială s. f., g.-d. art. cârâielii; pl. cârâieli
7. [DOOM 2] cârâială s. f., g.-d. art. cârâielii; pl. cârâieli
8. [MDO] cîrîială
9. [Argou] cârâială, cârâieli s. f. ceartă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL