1. [MDA2] caraftă sf [At: DAMÉ, T. 135 / V: ~fă, (reg) căr~ / Pl: nct / E: nct] (Reg) Unul dintre cele două lemne orizontale (stinghii) înfipte în capetele de sus ale furcilor războiului de țesut, care țin vatalele Si: cioacă.
2. [MDA2] carafă2 sf vz caraftă
3. [Șăineanu, ed. VI] carafte f. pl. Mold. cele două lemne orizontale ce țin vatalele [origină necunoscută].
4. [Șăineanu, ed. VI] carafte f. pl. Mold. cele două lemne orizontale ce țin vatalele. [Origină necunoscută].
5. [DOOM 3] caraftă (parte a războiului de țesut) s. f., g.-d. art. caraftei; pl. carafte
6. [DOOM 2] caraftă (parte a războiului de țesut) s. f., g.-d. art. caraftei; pl. carafte
7. [DER] caraftă (carafte), s. f. – Cui de siguranță care oprește stativul războiului de țesut. Origine necunoscută. Poate de la caravei cu suf. -ete.
8. [DAR] caraftă (căraftă), carafte, s.f. (reg.) unul din cele două lemne orizontale înfipte în capetele de sus ale furcilor, care țin vatalele; cioacă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL