1. [DEX '09] CARACUDĂ, caracude, s. f. 1. Pește de baltă, cu corpul turtit lateral, lung de 20-35 cm (Carassius carassius). 2. Nume generic dat peștilor mici; pește-țigănesc. ♦ Fig. Om fără valoare, fără însemnătate (într-un partid, într-o adunare). – Din bg. karakuda.
2. [MDA2] caracudă sf [At: TDRG / V: cărăc~ / Pl: ~de / E: bg каракуда] 1 (Iht; șîs) ~ roșie, ~ ruginoasă, ~-de-baltă, ~-de-lac, ~-de-Dunăre, ~-de-gârlă Caras (1) (Carassius carassius). 2 Nume generic dat peștilor mici Si: pește-țigănesc. 3 (Fig) Oameni fără valoare, fără însemnătate (într-un partid, într-o adunare etc.). 4 (Iht; reg; îs) ~ albă Crap-caras (2) (Carassius auratus gibelio). 5 (Îc) ~-colorată Regina-peștilor (Eupomotius gibosus).
3. [CADE] CARACUDĂ (pl. -de) sf. 1 🐟 Pește cu corpul turtit care trăește în fundul bălților și heleșteelor (numit în Mold. „caras”) (Carassius vulgaris) (🖼 893) ¶ 2 Fig. familiar (în înțeles colectiv) Oameni fără nici o însemnătate (într’un partid, într’o adunare, etc.) [blg.< tc.].
4. [DEX '98] CARACUDĂ, caracude, s. f. 1. Pește de baltă, cu corpul turtit lateral, lung de 20-35 cm (Carassius carassius). 2. Nume generic dat peștilor mici; pește-țigănesc. ♦ Fig. Oameni fără valoare, fără însemnătate (într-un partid, într-o adunare). – Din bg. karakuda.
5. [DLRLC] CARACUDĂ, caracude, s. f. 1. Caras. La Gherase se mînca de obicei brînză de Brăila foarte sărată și saramură de caracudă foarte pipărată. BART, E. 194. Numai știucă și păstrungă, Și galbenă caracudă. TEODORESCU, P. P. 500. 2. Nume dat peștilor mici.
6. [DLRM] CARACUDĂ, caracude, s. f. 1. Caras. 2. Nume generic dat peștilor mici. ♦ Fig. Oameni fără valoare, fără însemnătate (într-un partid, într-o adunare). – Bg. karakuda.
7. [Șăineanu, ed. VI] caracudă f. 1. pește de baltă și de heleștee cu carnea gustoasă (Carassius); 2. fig. om de puțină importanță: caracuda partidului. [Turc. KARAKUDA, din KARA negru: caracudele de bălți sunt aproape negre].
8. [Scriban] caracúdă f., pl. e (turc, bg. karakuda. Cp. și cu ngr. kaliakúda, cufundar). Un pește din neamu crapuluĭ, dar mult maĭ mic și maĭ lat (carassius vulgaris). Fig. Om fără valoare, elev prost (V. plevușcă). – În nord carás.
9. [MDA2] cărăcudă sf vz caracudă
10. [CADE] ❍CARAS sm. 🐟 1 Mold. = CARACUDĂ: să vii înapoi cînd or ieși carașii fripți din Bahlui! ALECS. ¶ 2 CARAS-DE-MARE – SPAROS [rus.].
11. [CADE] CĂRAȘ sm. Băn. 🐟 – CARACUDĂ [srb. karaš].
12. [DOOM 3] caracudă s. f., g.-d. art. caracudei; pl. caracude
13. [DOOM 2] caracudă s. f., g.-d. art. caracudei; pl. caracude
14. [DER] caracudă (caracude), s. f. – 1. Pește de baltă (Carassius vulgaris). – 2. Oameni de rînd, fără însemnătate. – 3. (Arg.) Pantofi. Bg. karakuda (Conev 53; DAR); pare cuvînt oriental.
15. [DE] CARACUDĂ (< bg.) s. f. Pește teleostean, ciprinid, prezent în toate apele stătătoare și reg. mocirloase ale rîurilor Europei și Asiei de Nord, de 15-20 cm și 80-100 g, cu corpul oval, comprimat lateral, solzi bruni-verzi, arămii și galbeni-portocalii pe burtă (Carassius carassius).
16. [Argou] caracudă, caracude s. f. (intl.) 1. om naiv. 2. hoț de mărunțișuri. 3. prostituată urâtă și bețivă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL