1. [MDA2] caracolac sm vz caraculac
2. [CADE] CARACOLAC sm. 🐒 Animal sălbatic din pustiurile și stepele Africei și Asiei centrale și meridionale, un fel de rîs, cu coada lungă, cu urechile negre, care se vînează pentru blana lui (Lynx caracal) [tc.].
3. [Scriban] caracolác m. (turc. karakulak, d. kara, negru, și kulak, ureche. De aci și sp. fr. caracal). Vechĭ. Un fel de rîs (lynx caracal) a căruĭ blană, cam creață, e foarte căutată. – Azĭ se zice carachĭul.
4. [MDA2] caraculac sm [At: (a. 1693) ap. ȘIO / V: ~col~ / Pl: ~aci / E: tc kara-kulak] 1 Pisică sălbatică. 2 (Pex) Blană de pisică sălbatică. 3 Obiect de îmbrăcăminte confecționat din caraculac (2). 4-5 (Înv; în Imperiul Otoman) (Persoană cu) rangul de funcționar pe lângă marele vizir sau chehaia-bei.
5. [DAR] caraculac, caraculaci, s.m. (înv.) 1. pisică sălbatică. 2. demnitar atașat pe lângă marele-vizir sau pe lângă chehaia-bei.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL