1. [DEX '09] CAPTURA, capturez, vb. I. Tranz. A prinde militari inamici și a-i lua prizonieri; a pune mâna pe bunuri materiale sau arme aparținând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde (cu ajutorul capcanelor) un animal sălbatic. – Din fr. capturer.
2. [MDA2] captura vt [At: ODOBESCU, S. III, 597 / Pzi: ~rez / E: fr capturer] 1 A prinde unități militare inamice. 2 (Pre) A lua pe cineva prizonier. 3 A dobândi, prin luptă, bunuri materiale aparținând inamicului. 4 A prinde un răufăcător. 5 A prinde (cu ajutorul capcanelor) un animal sălbatic.
3. [CADE] *CAPTURA (-urez) vb. fr. 1 ⛵ A prinde o corabie dușmană ¶ 2 A secuestra, a pune mîna pe mărfuri de contrabandă [fr.].
4. [DEX '98] CAPTURA, capturez, vb. I. Tranz. A prinde unități militare inamice; a lua pe cineva prizonier; a dobândi prin luptă bunuri materiale aparținând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde (cu ajutorul capcanelor) un animal sălbatic. – Din fr. capturer.
5. [DLRLC] CAPTURA, capturez, vb.I. Tranz. A prinde, în timpul luptelor sau ca urmare a unei ocupații militare, unități armate inamice sau a lua materiale aparținînd inamicului. Un escadron de roșiori... captură cîteva care de proviziuni destinate oștilor turcești din Rahova. ODOBESCU, S. III 597.
6. [DLRM] CAPTURA, capturez, vb. I. Tranz. A prinde unități militare inamice; a lua pe cineva prizonier; a lua materiale aparținînd inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde în capcană un animal sălbatic. – Fr. capturer.
7. [DN] CAPTURA vb. I. tr. A prinde, a lua prizonier; a pune mîna pe materiale de luptă aparținînd inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde în capcană un animal sălbatic. [< fr. capturer].
8. [MDN '00] CAPTURA vb. tr. a prinde, a lua prizonier; a pune mâna pe materiale de luptă aparținând inamicului. ◊ a prinde un răufăcător. ◊ a prinde în capcană un animal sălbatic. (< fr. capturer)
9. [Șăineanu, ed. VI] capturà v. a face o captură: a captura o corabie.
10. [DEX '09] CAPTURĂ, capturi, s. f. 1. Totalitatea bunurilor materiale capturate de la inamic. 2. (Rar) Capturare. – Din fr. capture, lat. captura.
11. [MDA2] captură sf [At: CARAGIALE, M. 73 / Pl: ~ri / E: fr capture, lat captura] 1 Bunuri materiale capturate (3) de la inamic. 2-4 (Rar) Capturare (1-2, 5).
12. [CADE] *CAPTURĂ (pl. -uri) sf. 1 ⛵ Prinderea unei corăbii dușmane ¶ 2 Secuestrarea unor mărfuri, intrate pe furiș în țară [fr.].
13. [DEX '98] CAPTURĂ, capturi, s. f. 1. Bunuri materiale capturate de la inamic. 2. (Rar) Capturare. – Din fr. capture, lat. captura.
14. [DLRLC] CAPTURĂ, capturi, s. f. 1. Material capturat, pradă. Capturi de vase inamice. 2. (Rar) Capturare, prindere a unui inamic sau a materialului inamic; (prin exagerare) prindere a unui răufăcător. Trebuie să știm noi mai întîi cine e tipul ăsta. Dacă este ce bănuiesc eu, apoi atunci captura lui s-o facem noi. CARAGIALE, M. 73.
15. [DLRM] CAPTURĂ, capturi, s. f. 1. Material capturat. 2. (Rar) Capturare. – Fr. capture (lat. lit. captura).
16. [DN] CAPTURĂ s.f. 1. Pradă de război luată în luptă; material capturat. 2. (Liv.) Capturare. 3. (Fiz.) Proces prin care nucleul atomic captează o particulă elementară din exterior. [< fr. capture, cf. lat. captura].
17. [MDN '00] CAPTURĂ s. f. 1. pradă de război luată în luptă. 2. proces fizic prin care nucleul atomic captează o particulă exterioară. (< fr. capture, lat. captura)
18. [Șăineanu, ed. VI] captură f. 1. prinderea unei corăbii inamice; 2. sechestrarea mărfurilor de contrabandă.
19. [Scriban] *captúră f., pl. ĭ (lat. captura, d. cápere, prinde. V. încep). Prinderea unuĭ inamic, unuĭ hoț, uneĭ contrabande, uneĭ corabiĭ ș. a.
20. [Scriban] *capturéz v. tr. (fr. capturer). Prind, fac o captură: a captura un convoĭ de hrană.
21. [DOOM 3] captura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. capturez, 3 capturează; conj. prez. 1 sg. să capturez, 3 să captureze
22. [DOOM 2] captura (a ~) vb., ind. prez. 3 capturează
23. [DOOM 3] captură s. f., g.-d. art. capturii; pl. capturi
24. [DOOM 2] captură s. f., g.-d. art. capturii; pl. capturi
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL