1. [DEX '09] CAPOTARE s. f. Acțiunea de a capota și rezultatul ei. – V. capota.
2. [MDA2] capotare sf [At: DEX2 / Pl: ~tări / E: capota] 1 Răsturnare a unui vehicul care se dă peste cap prin ridicarea părții din spate. 2 Prăbușire a unui avion cu botul în pământ. 3 (Fig) Cedare.
3. [DN] CAPOTARE s.f. Acțiunea de a capota și rezultatul ei; capotaj. [< capota].
4. [DEX '09] CAPOTA, capotez, vb. I. Intranz. (Despre autovehicule) A se răsturna, dându-se peste cap prin ridicarea părții din spate; (despre avioane) a se prăbuși, intrând cu botul în pământ. – Din fr. capoter.
5. [MDA2] capota vi [At: DEX2 / Pzi: ~tez / E: fr capoter] 1 (D. autovehicule) A se răsturna, dându-se peste cap prin ridicarea părții din spate. 2 (D. avioane) A se prăbuși, intrând cu botul în pământ. 3 (Fig) A ceda.
6. [DLRLC] CAPOTA, capelez, vb. I. Intranz. (Despre autovehicule sau avioane) A se răsturna, intrînd cu botul în pămînt.
7. [DLRM] CAPOTA, capotez, vb. I. Intranz. (Despre autovehicule) A se răsturna, dîndu-se peste cap; (despre avioane) a se prăbuși, intrînd cu botul în pămînt. – Fr. capoter.
8. [DN] CAPOTA vb. I intr. (Despre autovehicule, avioane etc) A se da peste cap, a se răsturna (intrînd cu partea din față în pămînt). [< fr. capoter].
9. [MDN '00] CAPOTA vb. intr. 1. (despre autovehicule) a se răsturna, dându-se peste cap; (despre avioane) a se prăbuși, cu botul în pământ. 2. (fig.) a suferi un eșec. (< fr. capoter)
10. [DOOM 3] capotare s. f., g.-d. art. capotării
11. [DOOM 2] capotare s. f., g.-d. art. capotării
12. [DOOM 3] capota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. capotez, 3 capotează; conj. prez. 1 sg. să capotez, 3 să capoteze
13. [DOOM 2] capota (a ~) vb., ind. prez. 3 capotează
14. [GTA] CAPOTARE accident aviatic care constă în izbirea botului aeronavei de sol la aterizare sau răsturnarea acesteia.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL