1. [DEX '09] CAPOT1 adj. (Înv.; în limbajul jucătorilor de cărți; în expr.) A face (pe cineva) capot = a nu lăsa (pe cineva) să facă o levată la jocul de cărți; p. ext. a câștiga un mare avantaj asupra cuiva, a-l da gata. – Din fr. capot.
2. [DEX '09] CAPOT3, capoate, s. n. (Înv.) Manta boierească sau militară. – Din tc. kapot.
3. [DEX '09] CAPOT2, capoate, s. n. 1. Îmbrăcăminte femeiască de casă, de obicei lungă până la călcâie; halat. 2. Învelitoare de pânză care acoperă diferite instrumente și aparate pe puntea unei nave. – Din fr. capot, capote.
4. [MDA2] capot1 ain [At: NEGRUZZI, S. I, 281 / E: fr capot] (Înv; la jocul de cărți) 1 (Îe) A face (pe cineva ) ~ A nu lăsa pe cineva să facă o levată. 2 (Pex; îae) A câștiga un mare avantaj asupra cuiva Si: a da gata.
5. [MDA2] capot3 sn [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 291/24 / Pl: ~oate / E: tc kapot] (Înv) 1-2 Un fel de manta boierească sau militară. 3-4 (Mol) Palton sau pardesiu.
6. [MDA2] capot2 sn [At: NEGRUZZI, S. I, 78 / V: ~od / Pl: ~oate, (înv) ~uri / E: fr capote] 1 Îmbrăcăminte femeiască de casă, de obicei lungă până la călcâie. 2 Învelitoare de pânză care acoperă diferite instrumente și aparate pe puntea unei nave.
7. [CADE] *CAPOT3 sbst. 1 ♠️ Se zice, la anumite jocuri de cărți de ex. la pichet, despre jucătorul care n’a făcut nici o levată ¶ 2 Fig. A face ~ pe cineva, a cîștiga un mare avantaj asupra cuiva, a-l dovedi, a-l face marț: veți vedea cum voiu face ~ pe ministrul cu tot departamentul său ODOB. [fr.].
8. [CADE] CAPOT1 (pl. -cate, ‡ -oturi) sn. 1 👕 ‡ Un fel de manta boierească (🖼 842): tată-meu își pune ~ul cel roșu și încalecă calul I. -GH. ¶ 2 🎖️ Manta soldățească, capotă: purta o manta veche ofițerească ... peste alte două sau trei capoate cătănești GRIG. [tc. < it.].
9. [CADE] *CAPOT2 (pl. -oate) sn. 1 👕 Haină femeiască de casă lungă pînă la călcîie (🖼 843): toți au putut vedea pe tînăra nevastă într’un larg ~alb ODOB.¶ 2 🚗 Învelișul de metal care acopere motorul unui automobil. [fr.].
10. [DEX '98] CAPOT3, capoate, s. n. (Înv.) Un fel de manta boierească sau militară. – Din tc. kapot.
11. [DLRLC] CAPOT2, capoate, s. n. 1. Îmbrăcăminte femeiască de casă (de obicei lungă pînă la călcîie). V. halat. Văzură copila ieșind din ietac în capot de noapte. NEGRUZZI, S. I 227. 2. (Învechit) Un fel de manta boierească sau militară. [Călăreți turci] purtînd pe dînșii niște capoate... care îmblănite, care cusute cu fir. ODOBESCU, S. I 133. Tată-meu, care pe atunci era hatman, se leagă în grabă cu șalul la cap, își pune capotul cel roșu și încalecă calul. GHICA, S. 320. Unul c-o sabie-ntoarsă, c-un capot roș infirat Și haine inaurite este turcește-mbrăcat. NEGRUZZI, S.I 120. – Variantă: capod (ARDELEANU, D. 15) s. n.
12. [DLRLC] CAPOT1 adj. invar. (Învechit, în limbajul jucătorilor de cărți; numai în expr.) A face (pe cineva) sau a fi capot = a nu lăsa pe ceilalți jucători (sau a nu fi lăsat) să facă nici un joc, a-l face (sau a fi) marț; p. ext. a cîștiga un mare avantaj asupra cuiva, a-l face praf, a-l da gata. N-ai prins nici o carte și ești capot. HOGAȘ, DR. 220. Să vă fac eu o suplică cu litere latine și veți vedea cum voi face capot pre ministru cu tot departamentul său. NEGRUZZI, S. I 281.
13. [DLRM] CAPOT2, capoate, s. n. 1. Îmbrăcăminte femeiască de casă (lungă pînă la călcîie). 2. (Înv.) Un fel de manta boierească sau militară. – (1) Fr. capot, (2) tc. kapot.
14. [DLRM] CAPOT1 adj. invar. (Înv., în limbajul jucătorilor de cărți, în expr.) A face (pe cineva) capot = a nu lăsa (pe cineva) să facă o levată la jocul de cărți; p. ext. a cîștiga un mare avantaj asupra cuiva, a-l da gata. – Fr. capot.
15. [DN] CAPOT1 s.n. 1. Îmbrăcăminte femeiască de casă (lungă pînă la călcîie). 2. Învelitoare de pînză care acoperă diferite instrumente și aparate pe puntea unei nave. [Pl. -oate, var. capod s.n. / < fr. capot].
16. [DN] CAPOT2 s.n. (Franțuzism) Lovitură la jocul de cărți, dată de un jucător care nu face nici o levată. [Pl. -turi. / < fr. capot].
17. [MDN '00] CAPOT1 s. n. 1. îmbrăcăminte femeiască de casă (lungă până la călcâie). 2. învelitoare de pânză care acoperă diferite instrumente și aparate pe puntea unei nave. (< fr. capot)
18. [MDN '00] CAPOT2 s. n. lovitură la jocul de cărți, dată de un jucător care nu face nici o levată. (< fr. capot)
19. [Șăineanu, ed. VI] capot n. 1. od. manta boierească: tată-meu își pune capotul cel roșu și încalecă calul GHICA; 2. în special, manta militară: călăreții turci purtând niște capoate de felendreș OD.; 3. un fel de scurteică (cf. capoțel). [Turc. KAPOT (din it. capotto, manta de ploaie)].
20. [Șăineanu, ed. VI] capot n. haină femeiască de casă deschisă pe dinainte.(= fr. capote).
21. [Scriban] capót și capód n., pl. urĭ și oate, oade (turc. kapot și kapod, d. it. cappotto, manta cu glugă, manta militară, d. cappa, manta. V. capă, capelă 1, capișon, căput, cabană 1, scap. Cp. cu căcĭulă). Munt. Sec. 18-19. Manta boĭerească. Manta militară. Azĭ (capot, pl. oate, d. rus. kapót, din fr. capote). Rochie dintr’o singură bucată pe care femeile o poartă în casă (V. capoțel). – În Munt. vulg. capod (TMI, 2, 173).
22. [MDA2] capod sn vz capot2
23. [DLRLC] CAPOD s. n. v. capot2.
24. [DN] CAPOD s.n. v. capot1 [în DN].
25. [Scriban] capód, V. capot.
26. [DOOM 3] capot1 (îmbrăcăminte; învelitoare) s. n., pl. capoate
27. [DOOM 3] capot2 (înv.) adj. invar. (la jocul de cărți, în: a face pe cineva/a fi ~)
28. [DOOM 2] capot2 (îmbrăcăminte, învelitoare) s. n., pl. capoate
29. [DOOM 2] capot1 (la jocul de cărți) (înv.) (în expr. a face ~) adj. invar.
30. [MDO] capot, pl. capoate
31. [IVO-III] capot, -oate.
32. [DER] capot (capoate), s. n. – 1. Manta militară. – 2. Halat, îmbrăcăminte de casă. – Mr. capot. It. capotto, prin intermediul tc. kapot (Cihac, II, 40; Șeineanu, II, 87); cf. ngr. ϰαπότο sau ϰαπότα, bg., rus. kapot, ceh., mag. kaput. Din același cuvînt it. vine fr. capote, care a dat în rom. capotă, s. f. (manta militară; acoperiș pliabil al unui automobil; prezervativ), cu der. capota, vb. (a se scufunda; a se nărui) și capotaj, s. n. (încuietoarea capotei unui automobil; răsturnare).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL