1. [MDA2] capod sn vz capot2
2. [DLRLC] CAPOD s. n. v. capot2.
3. [DN] CAPOD s.n. v. capot1 [în DN].
4. [Scriban] capód, V. capot.
5. [DEX '09] CAPOT3, capoate, s. n. (Înv.) Manta boierească sau militară. – Din tc. kapot.
6. [DEX '09] CAPOT2, capoate, s. n. 1. Îmbrăcăminte femeiască de casă, de obicei lungă până la călcâie; halat. 2. Învelitoare de pânză care acoperă diferite instrumente și aparate pe puntea unei nave. – Din fr. capot, capote.
7. [MDA2] capot3 sn [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 291/24 / Pl: ~oate / E: tc kapot] (Înv) 1-2 Un fel de manta boierească sau militară. 3-4 (Mol) Palton sau pardesiu.
8. [MDA2] capot2 sn [At: NEGRUZZI, S. I, 78 / V: ~od / Pl: ~oate, (înv) ~uri / E: fr capote] 1 Îmbrăcăminte femeiască de casă, de obicei lungă până la călcâie. 2 Învelitoare de pânză care acoperă diferite instrumente și aparate pe puntea unei nave.
9. [CADE] CAPOT1 (pl. -cate, ‡ -oturi) sn. 1 👕 ‡ Un fel de manta boierească (🖼 842): tată-meu își pune ~ul cel roșu și încalecă calul I. -GH. ¶ 2 🎖️ Manta soldățească, capotă: purta o manta veche ofițerească ... peste alte două sau trei capoate cătănești GRIG. [tc. < it.].
10. [CADE] *CAPOT2 (pl. -oate) sn. 1 👕 Haină femeiască de casă lungă pînă la călcîie (🖼 843): toți au putut vedea pe tînăra nevastă într’un larg ~alb ODOB.¶ 2 🚗 Învelișul de metal care acopere motorul unui automobil. [fr.].
11. [DEX '98] CAPOT3, capoate, s. n. (Înv.) Un fel de manta boierească sau militară. – Din tc. kapot.
12. [DLRLC] CAPOT2, capoate, s. n. 1. Îmbrăcăminte femeiască de casă (de obicei lungă pînă la călcîie). V. halat. Văzură copila ieșind din ietac în capot de noapte. NEGRUZZI, S. I 227. 2. (Învechit) Un fel de manta boierească sau militară. [Călăreți turci] purtînd pe dînșii niște capoate... care îmblănite, care cusute cu fir. ODOBESCU, S. I 133. Tată-meu, care pe atunci era hatman, se leagă în grabă cu șalul la cap, își pune capotul cel roșu și încalecă calul. GHICA, S. 320. Unul c-o sabie-ntoarsă, c-un capot roș infirat Și haine inaurite este turcește-mbrăcat. NEGRUZZI, S.I 120. – Variantă: capod (ARDELEANU, D. 15) s. n.
13. [DLRM] CAPOT2, capoate, s. n. 1. Îmbrăcăminte femeiască de casă (lungă pînă la călcîie). 2. (Înv.) Un fel de manta boierească sau militară. – (1) Fr. capot, (2) tc. kapot.
14. [DN] CAPOT1 s.n. 1. Îmbrăcăminte femeiască de casă (lungă pînă la călcîie). 2. Învelitoare de pînză care acoperă diferite instrumente și aparate pe puntea unei nave. [Pl. -oate, var. capod s.n. / < fr. capot].
15. [MDN '00] CAPOT1 s. n. 1. îmbrăcăminte femeiască de casă (lungă până la călcâie). 2. învelitoare de pânză care acoperă diferite instrumente și aparate pe puntea unei nave. (< fr. capot)
16. [Șăineanu, ed. VI] capot n. haină femeiască de casă deschisă pe dinainte.(= fr. capote).
17. [Șăineanu, ed. VI] capot n. 1. od. manta boierească: tată-meu își pune capotul cel roșu și încalecă calul GHICA; 2. în special, manta militară: călăreții turci purtând niște capoate de felendreș OD.; 3. un fel de scurteică (cf. capoțel). [Turc. KAPOT (din it. capotto, manta de ploaie)].
18. [Scriban] capót și capód n., pl. urĭ și oate, oade (turc. kapot și kapod, d. it. cappotto, manta cu glugă, manta militară, d. cappa, manta. V. capă, capelă 1, capișon, căput, cabană 1, scap. Cp. cu căcĭulă). Munt. Sec. 18-19. Manta boĭerească. Manta militară. Azĭ (capot, pl. oate, d. rus. kapót, din fr. capote). Rochie dintr’o singură bucată pe care femeile o poartă în casă (V. capoțel). – În Munt. vulg. capod (TMI, 2, 173).
19. [DOOM 3] capot1 (îmbrăcăminte; învelitoare) s. n., pl. capoate
20. [DOOM 2] capot2 (îmbrăcăminte, învelitoare) s. n., pl. capoate
21. [MDO] capot, pl. capoate
22. [IVO-III] capot, -oate.
23. [DER] capot (capoate), s. n. – 1. Manta militară. – 2. Halat, îmbrăcăminte de casă. – Mr. capot. It. capotto, prin intermediul tc. kapot (Cihac, II, 40; Șeineanu, II, 87); cf. ngr. ϰαπότο sau ϰαπότα, bg., rus. kapot, ceh., mag. kaput. Din același cuvînt it. vine fr. capote, care a dat în rom. capotă, s. f. (manta militară; acoperiș pliabil al unui automobil; prezervativ), cu der. capota, vb. (a se scufunda; a se nărui) și capotaj, s. n. (încuietoarea capotei unui automobil; răsturnare).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL