1. [DEX '09] CAPITULAȚIE, capitulații, s. f. Convenție prin care un stat stabilește un regim de privilegii pentru cetățenii străini aflați pe teritoriul său. [Var.: (înv.) capitulațiune s. f.] – Din fr. capitulation.
2. [MDA2] capitulație sf [At: ARHIVA R. I, 105/9 / Pl: ~ți-e / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr capitulation] (Înv) 1 Capitulare (1). 2 Convenție prin care un stat stabilea un regim de privilegii pentru cetățenii străini aflați pe teritoriul său. 3 Convenție impusă de către o țară independentă unei țări semicoloniale, prin care se obțin anumite privilegii pentru cetățenii săi stabiliți acolo.
3. [DEX '98] CAPITULAȚIE, capitulații, s. f. Convenție prin care un stat stabilea un regim de privilegii pentru cetățenii străini aflați pe teritoriul său. [Var.: (înv.) capitulațiune s. f.] – Din fr. capitulation.
4. [DLRLC] CAPITULAȚIE, capitulații, s. f. Convenție impusă unei țări semicoloniale de către o țară capitalistă, în virtutea căreia aceasta obține anumite privilegii pentru cetățenii săi stabiliți acolo. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) capitulațiune (GHICA, S. 623) s. f.
5. [DLRM] CAPITULAȚIE, capitulații, s. f. Convenție impusă unei țări semicoloniale de către o țară (capitalistă), în virtutea căreia aceasta obține anumite privilegii pentru cetățenii săi stabiliți acolo. [Var.: (înv.) capitulațiune s. f.] – Fr. capitulation.
6. [DN] CAPITULAȚIE s.f. (Ist.) Convenție care asigură supușilor unui stat anumite privilegii pe teritoriul altui stat. ♦ Convenție impusă de către o țară capitalistă unei țări semicoloniale, prin care se obțin anumite privilegii pentru cetățenii săi stabiliți acolo. [Gen. -iei, var. capitulațiune s.f. / cf. fr. capitulation, it. capitulazione].
7. [MDN '00] CAPITULAȚIE s. f. convenție internațională unilaterală, care asigură pentru cetățenii unui stat anumite privilegii pe teritoriul altui stat. (< fr. capitulation)
8. [DEX '09] CAPITULAȚIUNE s. f. v. capitulație.
9. [MDA2] capitulațiune sf vz capitulație
10. [CADE] *CAPITULAȚIUNE, *CAPITULAȚIE sf. 1 Faptul de a capitula ¶ 2 🎖️ Act în care se fixează condițiunile de predare ale unei cetăți sau unei armate ¶ 3 ⏲ Convenție în virtutea căreia supușii unei puteri creștine se bucurau de anumite privilegii în Statele musulmane [fr.].
11. [DN] CAPITULAȚIUNE s.f. v. capitulație.
12. [Șăineanu, ed. VI] capitulați(un)e f. tractat pentru predarea unei cetăți sau pentru depunerea armelor: Capitulațiunea Parisului în 1871.
13. [Scriban] *capitulațiune f. (mlat. capitulátio, -ónis). Predare, încetare a rezistențeĭ. Convențiune care regulează drepturile supușilor uneĭ țărĭ pe teritoriu alteĭa. Fig. Sacrificiŭ impus de necesitate. – Și -áție, dar ob. -áre. – Celebrele capitulațiunĭ din Turcia, adică dreptu consulilor de a judeca delictele supușilor lor comise în Turcia, datează de la 1507, acordate de Soliman I luĭ Francisc I al Franciiĭ. Adevăratele capitulațiunĭ aŭ început de la 1740 și aŭ degenerat într’o sarcină p. Turcia. Ele aŭ fost suprimate cu mare entuziasm în 1914 în timpu războĭuluĭ mondial.
14. [DOOM 3] capitulație (convenție) (desp. -ți-e) s. f., art. capitulația (desp. -ți-a), g.-d. art. capitulației; pl. capitulații, art. capitulațiile (desp. -ți-i-)
15. [DOOM 2] capitulație (convenție) (-ți-e) s. f., art. capitulația (-ți-a), g.-d. art. capitulației; pl. capitulații, art. capitulațiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL