1. [DEX '09] CAPITULARII s. n. pl. Acte legislative emanate de la regi, divizate în capitole. – Din fr. capitulaires.
2. [MDA2] capitularii snp [At: DEX2 / E: fr capitulaires] Acte legislative emise de regi, divizate în capitole (1).
3. [DN] CAPITULARII s.f.pl. (Ist.) Acte legislative emanate de la regi și divizate în capitole. [< fr. capitulaires, cf. lat. capitulum – capitol].
4. [MDN '00] CAPITULARII s. f. pl. acte legislative emanate de la regi, împărțite în capitole. (< fr. capitulaires)
5. [DEX '09] CAPITULARE, capitulări, s. f. Acțiunea de a capitula și rezultatul ei. – V. capitula.
6. [MDA2] capiclariu sm vz capitular1
7. [MDA2] capitular1 sm [At: DOSOFTEI, V.S. 141/1 / V: ~iclariu / Pl: ~i / E: capitul1 + -ar] (Înv) Membru al unui capitul1 (1).
8. [MDA2] capitular2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr capitulaire] 1 Care aparține capitulului1 (1) unei dioceze. 2 Care se referă la capitul1 (1). 3 Care provine de la un capitul1 (1). 4 Specific unui capitul1 (1).
9. [MDA2] capitulare sf [At: MARX, C. 34 / Pl: ~lări / E: capitula] 1 (D. o armată, o cetate, un stat etc.) încetare a ostilităților și acceptare a condițiilor impuse de învingător Si: capitulație (1). 2 (Fig; d. oameni) Cedare în fața piedicilor, a greutăților etc. Si: renunțare. 3 (Fig; d. oameni) Încetare a unei acțiuni, a unei discuții etc.
10. [CADE] *CAPITULAR I. adj. ⛪ Privitor la un capitul. II. *CAPITULARE sn. pl. 🔎 Culegere de ordonanțe ale unui rege carlovingian: ~le lui Carol cel Mare [fr.].
11. [DLRLC] CAPITULARE, capitulări, s. f. Acțiunea de a capitula și rezultatul ei. Convenție de capitulare. ♦ Fig. Părăsire a unei poziții ideologice, înfrîngere (într-o discuție sau într-o chestiune oarecare). Vartolomeu Diaconu se înduioșă de această prea repede capitulare. C. PETRESCU, A. 279.
12. [DLRM] CAPITULARE, capitulări, s. f. Acțiunea de a capitula și rezultatul ei.
13. [DN] CAPITULARE s.f. Acțiunea de a capitula și rezultatul ei. [< capitula].
14. [MDN '00] CAPITULAR, -Ă adj. referitor la capitul1, la canonici. ♦ cancelar ~ = canonic director de studii în școlile catedralelor din evul mediu; scrisoare ~ă = scrisoare care notifică canoanele unui conciliu. (< fr. capitulaire)
15. [Șăineanu, ed. VI] capitular a. ce ține de un capitul: vicar capitular. ║ n. culegere de ordonanțe ale regilor francezi din a doua rasă: Capitularele lui Carol Magnu.
16. [Scriban] *capitulár, -ă adj. (mlat. capitularis). Relativ la capitul, la corpu canonicilor catolicĭ: adunare capitulară. Legĭ capitulare, făcute de regiĭ Franciiĭ în evu mediŭ și împărțite în capitule.
17. [DOOM 3] capitularii (acte) s. n. pl.
18. [DOOM 2] capitularii (acte) s. n. pl.
19. [DOOM 3] capitulare (predare) s. f., g.-d. art. capitulării; pl. capitulări
20. [DOOM 2] capitulare (predare) s. f., g.-d. art. capitulării; pl. capitulări
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL